Totul despre schizophrenie

Ce este schizophrenia

Schizofrenia este o tulburare psihica grava, in care cei afectati interpreteaza realitatea in mod anormal. Afectiunea provoaca o combinatie de stari de halucinatii, iluzii si comportament extrem de dezordonat, care afecteaza viata de zi cu zi.

Persoanele diagnosticate cu schizofrenie au nevoie de tratament pe tot parcursul vietii. Tratamentul precoce poate ajuta la controlarea simptomelor, inainte de aparitia complicatiilor si la imbunatatirea perspectivei pe termen lung.

Simptome

Schizofrenia implica o serie de probleme cu gandirea, comportamentul si emotiile. Semnele si simptomele pot varia, dar de obicei, implica iluzii, halucinatii sau vorbire dezorganizata si reflecta o capacitate de functionare afectata. Simptomele pot include:

• Iluzii: acestea sunt convingeri false care nu se bazeaza pe realitate. De exemplu, crezi ca esti ranit sau hartuit; crezi ca anumite gesturi sau comentarii iti sunt adresate tie; ai o abilitate sau faima exceptionale; o alta persoana este indragostita de tine; o catastrofa majora este pe cale sa aiba loc. Iluziile apar la majoritatea persoanelor cu schizofrenie.
• Halucinatii: persoanele afectate vad sau aud lucruri care nu exista. Cu toate acestea, pentru persoana cu schizofrenie, ele par cat se poate de reale. Auzirea vocilor este cea mai frecventa halucinatie.
• Gandire dezorganizata: determina vorbirea dezorganizata. Comunicarea eficienta poate fi afectata, iar raspunsurile la intrebari pot fi partial sau complet fara legatura. Rareori, vorbirea poate include punerea laolalta a unor cuvinte fara sens care nu pot fi intelese, uneori cunoscute sub numele de “salata de cuvinte”.
• Comportament motor extrem de dezorganizat sau anormal. Acest lucru se poate manifesta in mai multe moduri, de la prostirea copilareasca, pana la agitatie imprevizibila. Comportamentul nu este concentrat pe un obiectiv, asa ca este greu sa indeplinesti sarcini. Comportamentul poate include rezistenta la instructiuni, o postura inadecvata sau bizara, o lipsa completa de raspuns sau o miscare inutila si excesiva.
• Simptome negative: aceastea se refera la reducerea sau lipsa capacitatii de a functiona normal. De exemplu, persoana poate neglija igiena personala sau poate parea lipsita de emotie (nu face contact vizual, nu isi schimba expresiile faciale sau vorbeste intr-un ton monoton). De asemenea, persoana poate sa-si piarda interesul pentru activitatile de zi cu zi, sa se retraga social sau sa nu aiba capacitatea de a simti placere pentru nimic.

Simptomele pot varia ca tip si severitate in timp, cu perioade de agravare si remisiune. Unele simptome pot fi prezente pentru totdeauna.

Debutul simptomelor

La barbati, simptomele schizofreniei incep, de obicei, la inceputul pana la mijlocul anilor 20. La femei, simptomele incep de obicei la sfarsitul anilor 20. Copiii sunt rar diagnosticati cu schizofrenie, la fel si cazurile in randurile adultilor de peste 45 de ani.

Simptome la adolescenti

Simptomele schizofreniei la adolescenti sunt similare cu cele intalnite la adulti, dar afectiunea poate fi mai dificil de recunoscut. Acest lucru este cauzat de faptul ca unele dintre simptomele timpurii ale schizofreniei la adolescenti sunt comune pentru dezvoltarea tipica ale acestei perioade, cum ar fi:

• izolarea de prieteni si familie;
• scaderea performantei la scoala;
• probleme cu somnul;
• iritabilitate sau stare depresiva;
• lipsa de motivatie.

De asemenea, consumul de substante recreative, cum ar fi marijuana, metamfetaminele sau LSD, poate provoca uneori semne si simptome similare.

In comparatie cu simptomele schizofreniei la adulti, este mai putin probabil ca adolescentii sa manifeste iluzii si mai probabil sa aiba halucinatii vizuale.

Primele semne ale schizofreniei

Simptomele precoce ale schizofreniei, care apar in stadiul de debut, de obicei nu sunt suficient de severe pentru un diagnostic de schizofrenie, dar sunt deja un motiv de ingrijorare. Aceasta etapa se intampla uneori rapid, durand doar cateva saptamani inainte de a trece la urmatoarea etapa.

Cele mai frecvente simptome sau modificari in aceasta etapa includ:

• Modificari ale starii emotionale: persoanele aflate in aceasta faza simt adesea frica, sunt suspicioase sau se simt paranoice.
• Schimbari in modul in care se raporteaza la ceilalti. De multe ori, inceteaza sa socializeze si nu mai vorbesc.
• Schimbari de comportament: se pot lupta cu gandirea si concentrarea, nu sunt motivati sa studieze sau sa lucreze, iar emotiile lor sunt mai putin vizibile.

Simptomele in stadiul activ

Etapa activa este atunci cand apar toate cele cinci simptome principale ale schizofreniei. Aceste simptome pot include o combinatie a urmatoarelor:

• Iluzii: sunt convingeri false pe care o persoana nu le va schimba nici chiar atunci cand exista multe dovezi ca acele convingeri sunt gresite. Un exemplu de iluzie foarte severa ar fi ca cineva controleaza ceea ce gandesti, spui sau faci.
• Halucinatii: acestea sunt lucruri care nu exista, dar inca crezi ca le poti vedea, auzi, mirosi, atinge sau gusta. Halucinatiile din schizofrenie sunt, de obicei, lucruri pe care le poti auzi, in special voci.
• Vorbire dezorganizata sau incoerenta: persoanele cu schizofrenie au adesea probleme in a-si organiza gandurile in timp ce vorbesc. Ele pot avea dificultati in a ramane in subiect sau pot fi atat de grave incat nu ii poti intelege, deoarece propozitiile lor sunt confuze sau incoerente.
• Miscari dezorganizate sau neobisnuite: acest simptom poate lua diverse forme, de la miscari copilaresti si prostesti pana la miscari bruste, suparatoare. Poate include, de asemenea, comportamentul catatonic, in care o persoana nu reactioneaza asa cum se asteapta, la lumea din jur. S-ar putea sa stea intr-o anumita pozitie (chiar si una incomoda), sa nu raspunda atunci cand li se vorbeste sau ar putea incepe sa se miste excesiv, fara un motiv evident.
• Simptome negative: implica de obicei o scadere a emotiei in expresiile faciale ale unei persoane, modul in care vorbeste (cum ar fi cu o voce liniara si lipsita de emotii) si mai putine sau deloc gesturi cu mainile sau cu alte parti ale corpului. Ele implica, de asemenea, o lipsa de motivatie, mai ales atunci cand nu vor sa socializeze sau sa faca lucruri care le fac placere, de obicei.

Alte simptome posibile

Persoanele cu schizofrenie se confrunta adesea cu urmatoarele:

• simt frecvent suspiciune sau frica;
• nu le pasa de igiena si aspectul lor.

Persoanele cu schizofrenie prezinta, de obicei, si semne ale unei alte afectiuni, anosognozie. Aceasta afectiune apare atunci cand o persoana nu poate recunoaste ca are o problema medicala, o tulburare sau o boala. Expertii estimeaza ca intre 50% si 90% dintre persoanele cu schizofrenie au anosognozie. Acesta este unul dintre motivele pentru care schizofrenia este atat de dificil de tratat.

Mai mult decat sa nege o problema, aceasta inseamna ca o persoana este incapabila sa recunoasca faptul ca are semnele si simptomele schizofreniei. Acest lucru ii face adesea sa creada ca nu au nevoie de ingrijiri medicale si tratament. Anosognozia poate, de asemenea, sa alimenteze indirect iluziile schizofrenice, facand o persoana sa creada ca cineva incearca sa o otraveasca sau sa-i faca rau, atunci cand acei oameni incearca, de fapt, sa ajute.

Persoane afectate

Schizofrenia incepe de obicei la varste diferite, in functie de sex. Poate debuta intre 15 si 25 de ani, la barbati si intre 25 si 35 de ani, la femei. De asemenea, tinde sa afecteze barbati si femei in aceeasi masura.

Schizofrenia la copii, in special inainte de varsta de 18 ani, este posibila, dar rar. Cu toate acestea, astfel de cazuri sunt de obicei foarte severe. Debutul mai devreme tinde sa conduca la o afectiune mai severa, mai greu de tratat.

Aproximativ 20% din cazurile noi de schizofrenie apar la persoanele de peste 45 de ani. Aceste cazuri tind sa apara mai mult la femei. Simptomele iluziei sunt mai puternice in aceste cazuri, cu simptome negative mai putin severe si efecte asupra capacitatii de a gandi si de a se concentra.

Cat de comuna este aceasta afectiune

Schizofrenia afecteaza aproximativ 24 de milioane de oameni sau 1 din 300 de persoane (0,32%) in intreaga lume. Aceasta rata este de 1 din 222 de persoane (0,45%) in randul adultilor. Nu este la fel de comuna ca alte tulburari mintale. Debutul are loc cel mai adesea in timpul adolescentei tarzii si in anii 20, si tinde sa se intample mai devreme in randul barbatilor decat in randul femeilor.

Schizofrenia este frecvent asociata cu suferinta semnificativa si deficiente in mediul personal, familie, social, educational, ocupational si alte domenii importante ale vietii.

Persoanele cu schizofrenie au un risc de 2 pana la 3 ori mai mare de a muri mai devreme decat populatia generala. Acest lucru este cauzat adesea de boli fizice, cum ar fi bolile cardiovasculare, metabolice si infectioase.

Persoanele cu schizofrenie se confrunta adesea cu incalcari ale drepturilor omului, atat in cadrul institutiilor de sanatate mintala, cat si in cadrul comunitatii. Stigmatul impotriva persoanelor cu aceasta afectiune este intens si larg raspandit, provocand excluziune sociala si impactand relatiile lor cu ceilalti, inclusiv familia si prietenii. Acest lucru contribuie la discriminare, care, la randul sau, poate limita accesul la ingrijirea medicala generala, educatie si locuri de munca.

Efectele schizofreniei asupra starii generale

Schizofrenia este o afectiune care are efecte severe asupra bunastarii fizice si mentale a unei persoane. Acest lucru este cauzat de faptul ca  perturba modul in care functioneaza creierul, interferand cu capacitatea de gandire, memoria, modul in care functioneaza simturile si multe altele.

Deoarece creierul nu functioneaza corect, a avea schizofrenie te face sa te lupti in multe planuri ale vietii de zi cu zi. Schizofrenia iti perturba adesea relatiile. De asemenea, iti poate provoca probleme in organizarea gandurilor si este posibil sa te comporti in moduri care te expun riscului de a te rani sau alte boli.

Ganduri si comportament sinucigase

Gandurile si comportamentul suicidare sunt frecvente in randul persoanelor cu schizofrenie. Daca ai o persoana draga care este in pericol de a incerca sa se sinucida sau a avut o tentativa de sinucidere, asigura-te ca cineva o supravegheaza.

Cauze ale schizofreniei

Nu se stie ce cauzeaza schizofrenia, dar cercetatorii cred ca boala apare ca urmare a unei combinatii dintre genetica, chimie cerebrala si mediul inconjurator.

Problemele cu anumite substante chimice naturale din creier, inclusiv neurotransmitatori numiti dopamina si glutamat, pot contribui la schizofrenie. Studiile de neuroimagistica arata diferente in structura creierului si sistemul nervos central al persoanelor cu schizofrenie. Desi cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia acestor schimbari, ei indica faptul ca schizofrenia este o boala a creierului.

Factori de risc

Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, anumiti factori par sa creasca riscul de a dezvolta sau de a declansa schizofrenia, inclusiv:

• antecedente familiale de schizofrenie;
• unele complicatii ale sarcinii si ale nasterii, cum ar fi malnutritia sau expunerea la toxine sau virusi care pot afecta dezvoltarea creierului;
• consumul de droguri care altereaza mintea (psihoactive sau psihotrope) in timpul adolescentei si la varsta adulta tanara.

Complicatii

Lasata netratata, schizofrenia poate duce la probleme grave care afecteaza fiecare plan al vietii. Complicatiile pe care schizofrenia le poate cauza sau cu care poate fi asociata includ:

• sinucidere, incercari de sinucidere si ganduri de sinucidere;
• tulburari de anxietate si tulburare obsesiv-compulsiva;
• depresie;
• abuzul de alcool sau alte droguri, inclusiv nicotina;
• incapacitatea de a lucra sau de a merge la scoala;
• probleme financiare si lipsa de adapost;
• izolare sociala;
• probleme de sanatate si medicale;
• a fi victimizat;
• comportament agresiv, desi este neobisnuit.

Prevenirea

Nu exista o modalitate sigura de a preveni schizofrenia, dar respectarea planului de tratament poate ajuta la evitarea recaderilor sau agravarea simptomelor. In plus, cercetatorii spera ca a afla mai multe despre factorii de risc ai schizofreniei poate duce la un diagnostic si un tratament precoce.

Diagnosticare

Medicul poate diagnostica schizofrenia sau tulburarile asociate acesteia pe baza unei combinatii de intrebari pe care le pune, a simptomelor pe care le descrii sau observandu-ti actiunile. De asemenea, vor pune intrebari pentru a exclude alte cauze decat schizofrenia. Apoi compara informatiile obtinute, cu criteriile necesare pentru un diagnostic de schizofrenie.

Un diagnostic de schizofrenie necesita urmatoarele:

• cel putin doua din cinci simptome principale, respectiv: iluzii, halucinatii, vorbire dezorganizata sau incoerenta, miscari dezorganizate sau neobisnuite si simptome negative.
• durata simptomelor si efectelor: simptomele cheie trebuie sa dureze cel putin o luna. Efectele afectiunii (indiferent daca indeplinesc sau nu toate criteriile pentru simptome) trebuie sa dureze, de asemenea, cel putin sase luni.
• disfunctii sociale sau profesionale. Aceasta inseamna ca afectiunea va perturba capacitatea de a lucra si pe cea relationala.

Investigatii pentru a diagnostia schizofrenia

Nu exista teste de diagnostic pentru afectiunile din spectrul schizofreniei, dar medicul va efectua, probabil, teste pentru a exclude alte afectiuni inainte de a diagnostica schizofrenia. Acestea pot fi:

• teste imagistice: medicii vor folosi adesea tomografia computerizata (CT), imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) si alte investigatii imagistice pentru a exclude probleme precum accident vascular cerebral, leziuni cerebrale, tumori si alte modificari ale structurii creierului.
• analize de sange, urina si lichid cefalorahidian: acestea cauta modificari chimice in fluidele corporale care ar putea explica schimbarile in comportament. Ele pot exclude toxicitatea metalelor grele sau alte cauze de otravire, infectii si multe altele.
• Testarea activitatii creierului: o electroencefalograma (EEG) detecteaza si inregistreaza activitatea electrica din creier. Acest test poate ajuta la excluderea unor afectiuni precum epilepsia.

Tratament

Schizofrenia nu este vindecabila, dar este adesea tratabila. Intr-un mic procent din cazuri, oamenii se pot recupera complet de schizofrenie. Cu toate acestea, nu exista un remediu, deoarece nu exista o modalitate de a sti cine va avea o recidiva a acestei afectiuni si cine nu. Din acest motiv, expertii ii considera pe cei care se recupereaza din aceasta afectiune ca fiind „in remisie”.

Tratarea schizofreniei implica de obicei o combinatie de medicamente, terapie si tehnici de autogestionare. In timp ce terapia singura este adesea eficienta pentru tratarea majoritatii afectiunilor de sanatate mintala, gestionarea schizofreniei necesita de obicei medicamente. Diagnosticul si tratamentul precoce sunt importante deoarece cresc sansele unui rezultat mai bun.

Tratamente

Tratarea schizofreniei si a afectiunilor asociate implica de obicei mai multe metode. Aceste metode se pot aplica in combinatii sau pasi.

Medicamente

Exista doua tipuri principale de medicamente care trateaza schizofrenia, respectiv:

• antipsihoticele tipice: cunoscute si sub numele de antipsihotice de prima generatie, aceste medicamente blocheaza modul in care creierul tau foloseste dopamina, o substanta chimica utilizata pentru comunicarea dintre celule;
• antipsihotice atipice: aceste medicamente, numite si antipsihotice de a doua generatie, functioneaza diferit fata de antipsihoticele de prima generatie. Acestea blocheaza atat dopamina, cat si serotonina, doua substante chimice cheie de comunicare din creierul tau. Clozapina este un medicament deosebit de eficient, care poate trata simptomele schizofreniei atunci cand alte medicamente nu functioneaza. Cu toate acestea, are un efect secundar grav rar care necesita monitorizare frecventa a sangelui pentru a mentine pacientii in siguranta, motiv pentru care furnizorii de asistenta medicala recomanda mai intai alte antipsihotice.

Exista si alte medicamente pe care medicul le-ar putea prescrie pentru a trata alte simptome care apar impreuna sau din cauza simptomelor de schizofrenie. De asemenea, medicul ar putea prescrie medicamente pentru a ajuta la reducerea efectelor secundare ale medicamentelor antipsihotice, cum ar fi tremorurile.

Psihoterapie

Metodele de psihoterapie, precum terapia cognitiv-comportamentala, pot ajuta persoanele cu schizofrenie sa faca fata si sa-si gestioneze starea. Terapia pe termen lung poate ajuta, de asemenea, cu problemele secundare schizofreniei, cum ar fi anxietatea, depresia sau problemele legate de consumul de substante.

Un alt mod cheie in care terapia ajuta este respectarea tratamentului.

Alte metode de terapie care ar putea ajuta includ terapia prin arta si terapia dramatica, care pot ajuta la pierderea motivatiei si a capacitatii unei persoane de a-si recunoaste simptomele. Medicul ar putea recomanda, de asemenea, tehnici care se concentreaza pe ajutorarea abilitatilor sociale, stabilirea rutinelor de ingrijire personala si multe altele.

Terapie electroconvulsiva

In cazurile in care simptomele schizofreniei unei persoane nu se imbunatatesc dupa ce a incercat anumite medicamente, iar persoana este expusa riscului de auto-vatamare sau de a-i rani pe altii, furnizorii de asistenta medicala ar putea recomanda adaugarea terapiei electroconvulsivante (ECT). Acest tratament poate aduce imbunatatiri rapide atunci cand numai administrarea de medicamente dureaza prea mult pentru a avea efect.

Cand alte tratamente nu functioneaza, aceasta terapie este adesea singura care va functiona si poate salva vieti atunci cand oamenii prezinta un risc ridicat de sinucidere. In ciuda acestui fapt, utilizarea ECT nu este obisnuita, deoarece poarta un stigmat puternic.

Acest tratament presupune utilizarea unui curent electric aplicat scalpului, stimuland anumite parti ale creierului. Aceasta stimulare provoaca o scurta criza, care poate ajuta la imbunatatirea functiei creierului, pentru persoanele cu depresie severa, agitatie si alte probleme. Persoanele care primesc ECT primesc anestezie, asa ca dorm cand are loc aceasta procedura.

Surse:

www.my.clevelandclinic.org

www.mayoclinic.org

www.who.int