0319108 
Ce sunt markerii tumorali
Markerii tumorali sunt substante eliberate de celulele canceroase sau produse de organism, ca reactie la o tumoare maligna sau, in unele cazuri, la o afectiune benigna.
Masurand biomarkerii din sange, din urina, din alte fluide sau din tesutul tumoral, rezultatele pot fi utilizate pentru:
- a ajuta la depistarea, diagnosticarea sau stadiul cancerului;
- a monitoriza evolutia unui cancer;
- a verifica recidiva.
Markerii tumorali pot fi utilizati, de asemenea, pentru a ajuta la stabilirea tratamentului potrivit pentru cancer.
Majoritatea markerilor tumorali sunt proteine, dar modificarile ADN, cum ar fi mutatiile si alte modificari pot fi, de asemenea, utilizate ca biomarkeri sau markeri tumorali.
Pentru stabilirea unui diagnostic, rezultatele markerilor tumorali sunt utilizate doar combinate cu investigatiile clinice. simptome si studii imagistice. Concret, markerii tumorali, singuri, pot oferi doar indicii legate de existenta unei boli.
Totodata, un marker tumoral este orice modificare sau compus prezent sau produs de celulele canceroase sau alte celule ale corpului, ca raspuns la cancer. Astfel, biomarkerii furnizeaza informatii despre un cancer, cum ar fi:
- cat de agresiv este;
- la ce fel de tratament poate raspunde;
- daca raspunde la tratament.
In prezent, din ce in ce mai mult, markerii genomici (cum ar fi mutatiile genelor tumorale, modelele de expresie a genelor tumorale si modificarile ADN-ului tumoral) sunt utilizati ca markeri tumorali. Acesti markeri se gasesc atat in tumorile in sine, cat si in fragmentele tumorale ajunse in fluidele corporale.
Tipuri de markeri tumorali
Exista doua tipuri principale de markeri tumorali, respectiv:
- markeri tumorali circulanti;
- markeri de tesut tumoral.
Markerii tumorali circulanti sunt in:
- sange;
- urina;
- scaun;
- maduva osoasa;
Markerii tesutului tumoral sunt prezenti in tumori. Pentru testare, medicul va preleva o biopsie a tesutului afectat si o va trimite la un laborator de patologie pentru analiza.
Markerii tumorali nu detecteaza toate tipurile de cancer. In prezent, multe tipuri de cancer nu au markeri tumorali cunoscuti. In cazul in care exista o suspiciune pentru prezenta unui cancer pentru care nu exista markeri tumorali, medicul iti poate recomanda efectuarea altor analize de laborator sau teste imagistice, cum ar fi scanari CT sau RMN.
Scopul markerilor tumorali
Exista o serie de motive pentru care iti poate fi prescrisa efectuarea unei analize de marker tumoral, respectiv:
- Pentru a monitoriza progresul unui cancer: cea mai frecventa utilizare a markerilor tumorali este urmarirea unui cancer cunoscut. In acest context, o scadere a nivelului unui marker tumoral poate fi un semn ca o tumoare scade in dimensiune (cu alte cuvinte, ca tratamentul functioneaza), in timp ce o crestere a nivelului ar putea insemna ca o tumoare progreseaza.
- Pentru a monitoriza reaparitia cancerului: in cazul unor tipuri de cancer, o crestere a unui anumit marker tumoral poate indica o reaparitie a cancerului dupa interventie chirurgicala.
- Pentru a ajuta la diagnosticarea cancerului: markerii tumorali nu sunt utilizati singuri pentru a diagnostica cancerul, dar pot oferi indicii ca parte a investigatiilor.
- Pentru depistarea cancerului: Un exemplu de marker tumoral utilizat pentru screening este testul PSA pentru cancerul de prostata. PSA poate fi folosit atat ca test de screening, cat si pentru a monitoriza un cancer. In unele cazuri, un marker tumoral poate fi folosit pentru screening-ul persoanelor care au un risc mare de a dezvolta un anumit cancer, dar nu pentru populatia generala.
- Pentru a ajuta la stadiul unei tumori: in unele cazuri, markerii tumorali pot fi de ajutor in determinarea stadiului unui cancer, ceea ce este important in alegerea celor mai bune optiuni de tratament.
- Pentru a ajuta la diagnosticarea metastazelor: Daca un anumit nivel de marker tumoral este foarte mare, poate sugera ca o tumoare nu numai ca este in crestere, dar s-a raspandit (metastazat) in alte regiuni ale corpului.
- Pentru a estima prognosticul: in unele cazuri, niveluri mai ridicate ale unui anumit marker tumoral pot indica un prognostic mai prost.
- Pentru a determina alegerea tratamentului: Mutatiile genelor si alte modificari genomice pot fi utilizate pentru a determina daca este indicata terapia tintita, pentru a afla daca s-a dezvoltat rezistenta la terapia tintita si pentru a prezice prognosticul. Atunci cand biomarkerii genetici sunt utilizati pentru a determina tratamentul, acesta este denumit medicament de precizie.
- Pentru a estima complicatiile cancerului: Un studiu din 2018 a constatat ca markerii tumorali mari (CEA, CA 19-9 si CA 125) la persoanele cu cancer de colon, pancreas si ovarian au fost asociati cu un risc ridicat de cheaguri de sange (tromboza venoasa profunda) , o complicatie care afecteaza deja aproximativ 20% dintre persoanele cu cancer la un moment dat.
Un nivel ridicat al unui marker tumoral nu inseamna neaparat existenta cancerului. Conditiile non-canceroase pot provoca, uneori, o crestere a nivelului unui marker tumoral. In plus, nu toata lumea cu un anumit tip de cancer va avea un nivel mai ridicat al markerului tumoral asociat cu acel cancer.
Tipuri de markeri tumorali
Printre cei mai des utilizati markeri tumorali se numara:
Antigenul specific prostatic (PSA)
Antigenul specific prostatic (PSA) este prezent in concentratii scazute in sangele barbatilor adulti. Un nivel crescut de PSA in sange poate indica existenta cancerului de prostata, dar sunt si alte afectiuni care pot creste nivelurile de PSA, ca de exemplu:
- hiperplazia benigna de prostata (HBP);
Nivelurile PSA sunt utilizate si pentru a evalua modul in care pacientul a raspuns la tratament si pentru a verifica reaparitia tumorii.
Asigură-È›i sănătatea cu pachetul de analize pentru prostată de la Poliana – achiziÈ›ionează acum pentru testarea timpurie a cancerului prostatic
Fosfataza acida prostatica (PAP)
Fosfataza acida prostatica (PAP) isi are originea in prostata si este prezenta, in mod normal, in cantitati mici in sange. In plus fata de cancerul de prostata, nivelurile crescute de PAP pot indica prezenta:
- cancerului testicular;
- leucemiei;
- limfomului non-Hodgkin;
- unor afectiuni noncanceroase.
Protejează-È›i sănătatea cu pachetul de screening tumori pentru bărbaÈ›i de la Poliana – achiziÈ›ionează acum pentru o depistare timpurie eficientă!
Marker tumoral CA 125
Cancerul ovarian este cea mai frecventa cauza a cresterii CA 125. De asemenea, un nivel crescut al acestui marker tumoral poate fi dat si de prezenta cancerului de:
- uter;
- col uterin;
- pancreas;
- ficat;
- colon;
- san;
- plamani;
- tract digestiv.
Mai multe afectiuni noncanceroase pot creste, de asemenea, nivelul markerului CA 125. In principal, CA 125 este utilizat pentru a monitoriza tratamentul cancerului ovarian.
Antigenul carcinoembrionar (CEA)
Antigenul carcinoembrionar (CEA) se gaseste in mod normal in cantitati mici in sange. Cancerul colorectal este cel mai frecvent cancer care creste valoarea acestui marker tumoral. Exista insa si alte tipuri de cancer care pot creste nivelurile de antigen carcinoembrionar.
Alfa-fetoproteina (AFP)
In mod normal, alfa-fetoproteina (AFP) este crescuta la femeile insarcinate, deoarece este produsa de fat. Cu toate acestea, AFP nu se gaseste, de obicei, in sangele adultilor. La barbati si la femeile care nu sunt insarcinate, un nivel crescut al acestui marker poate indica prezenta:
- cancerului de ficat;
- cancerului de ovar;
- cancerului de testicul.
Gonadotropina corionica umana (HCG)
Gondadotropina corionica umana (HCG) este o alta substanta care apare in mod normal in sarcina si este produsa de placenta. In schimb, daca nu este vorba despre o sarcina, HCG poate indica prezenta unui cancer la:
- testicul;
- ovar;
- ficat;
- stomac;
- pancreas;
Markerul tumoral CA 19-9
Markerul CA 19-9 este asociat cu cancerele la nivelul colonului, stomacului si cailor biliare.
De asemenea, niveluri crescute de CA 19-9 pot indica un cancer avansat la pancreas, dar este asociat si cu afectiuni noncanceroase, inclusiv calculi biliari, pancreatita, ciroza hepatica si colecistita.
Markerul tumoral CA 15-3
Markerul CA 15-3 este cel mai folosit in evaluarea efectului tratamentului pentru femeile cu cancer de san avansat. Nivelurile crescute de CA 15-3 sunt, de asemenea, asociate cu cancerul de:
- ovar;
- plaman;
Exista insa si o serie de afectiuni noncanceroase care pot fi iasociate cu valori ridicate ale acestui marker, cum ar fi:
- o boala benigna a sanului;
- endometrioza;
- boala inflamatorie pelvina;
Sarcina si alaptarea pot creste, de asemenea, nivelurile de CA 15-3.
Protejează-È›i sănătatea cu pachetul de screening tumori pentru femei de la Poliana – achiziÈ›ionează acum pentru o depistare timpurie eficientă!
Markerul tumoral CA 27-29
Markerul CA 27-29, la fel ca CA 15-3, este utilizat pentru a urmari cursul tratamentului la femeile cu cancer avansat de san.
De asemenea, exista mai multe tipuri de cancer care pot creste nivelul acestui marker, respectiv pentru cancerele de:
- colon;
- stomac;
- rinichi;
- plamani;
- ovar;
- pancreas;
- uter;
Conditiile maligne asociate cu aceasta substanta sunt sarcina in primul trimestru, endometrioza, chisturile ovariene, boala benigna a sanilor, bolile de rinichi si bolile hepatice.
Lactat dehidrogenaza (LDH)
Lactat dehidrogenaza (LDH) este o proteina care apare in mod normal in cantitati mici in organism. Multe tipuri de cancer pot creste nivelul LDH, deci nu este util in identificarea unui anumit tip de cancer. Masurarea nivelurilor acestui marker tumoral poate fi utila in monitorizarea tratamentului pentru cancer. Exista o serie de afectiuni noncanceroase care pot creste nivelul LDH, printre care:
- insuficienta cardiaca;
- hipotiroidismul;
- anemia;
- bolile pulmonare;
- bolile hepatice.
Enolaza neuron specifica (NSE)
Enolaza neuron specifica (NSE) este asociata cu mai multe tipuri de cancer, dar markerul este folosit cel mai adesea pentru a monitoriza tratamentul la pacientii cu neuroblastom sau cancer pulmonar cu celule mici.
Markeri tumorali de vezica urinara
Acestia sunt teste pentru a determina caracteristicile celulare si markerii sau substantele eliberate de celulele canceroase ale vezicii urinare in urina.
Biomarkerii tisulari
- Clusterii de diferentiere (CD20): se gasesc in cantitati mai mari la pacientii cu anumite limfoame si leucemii cu celule B. Pot ajuta la diagnosticarea cancerului sau la stabilirea tratamentului.
- Receptorii de estrogen si progesteron: pot fi studiati in cazurile de cancer de san, pentru a vedea daca terapia hormonala este solutia potrivita de tratament.
- Ligandul 1 al controlului mortii celulare programate (PD-L1): poate ajuta la stabilirea probabilitatii de a raspunde la imunoterapie, care intareste sistemul imunitar sa recunoasca si sa lupte impotriva celulelor canceroase.
Limitari ale utilizarii markerilor tumorali
Exista o serie de limitari in utilizarea markerilor tumorali pentru monitorizarea cancerului. Printre ele se regasesc:
- absenta markerilor tumorali pentru unele tipuri de cancer: unele tipuri de cancer nu produc sau nu duc la producerea niciunui marker tumoral.
- rezultate fals negative: in unele tipuri de cancer, in special in cancerele in stadiu incipient, markerii tumorali pot sa nu aiba o valoare crescuta.
- rezultate fals pozitive: in cazul unor markeri tumorali, exista o serie de afectiuni benigne care pot provoca si cresteri. De exemplu, CA-125 poate fi crescut in cancerul ovarian, dar si in caz de fibroame uterine, sarcina si boli hepatice.
- timp: nivelul unui marker tumoral la un moment dat poate sa nu reflecte neaparat starea cancerului. De exemplu, daca o tumoare raspunde la tratament, poate dura o perioada pentru ca nivelurile markerilor tumorali sa scada, iar daca multe celule canceroase mor, nivelurile pot creste chiar si pentru o perioada de timp.
Markeri tumorali: riscuri si contraindicatii
Riscul testarii markerilor tumorali este in primul rand acela al procedurii utilizate pentru a obtine lichid sau tesut, fie o prelevare de sange, toracenteza pentru obtinerea lichidului pleural sau biopsie pentru a obtine o proba de tesut.
Daca sunt utilizati fara a lua in considerare alte investigatii, markerii tumorali ar putea oferi informatii inexacte, fie fals pozitive, fie fals negative, ceea ce duce la un tratament mai putin decat optim.
Afectiuni necanceroase indicate de cresterea markerilor tumorali
Multe afectiuni necanceroase pot determina rezultate ridicate ale markerilor tumorali. Unele dintre cele mai notabile includ:
- anemie;
- boala tiroidiana;
- chisturi ovariene (benigne);
- boala de rinichi;
- pietre la rinichi;
- hepatita;
Surse:
