0319108 
Infectia cu stafilococ auriu este cauzata de bacteriile din genul Staphylococcus, patogeni ce se pot regasi cu usurinta la nivelul pielii si nasului. Desi stafilococii pot coloniza pielea si mucoasele noastre fara a cauza vreo problema, in momentul aparitiei unei oportunitati de patrundere in profunzime la nivelul organismului, acestia pot determina simptome specifice unor stari inflamatorii si infectioase.
Afla, in cele ce urmeaza, cum se produce infectia cu stafilococ, care sunt tipurile principale de stafilococi, ce simptomatologie poate prezenta o astfel de infectie, respectiv cum se poate diagnostica si trata.
Ce este stafilococul auriu si cum se transmite
Stafilococul auriu (Staphylococcus aureus) este o bacterie gram-pozitiva prezenta in mod normal pe pielea si in nasul multor persoane sanatoase. Aceasta bacterie poate deveni patogena si poate cauza diverse infectii atunci cand patrunde in organism.
Principalele caracteristici ale stafilococului auriu sunt:
- Forma sferica si grupare in ciorchini;
- Rezistenta la conditii de mediu variate;
- Capacitatea de a produce toxine si enzime care ii cresc virulenta;
- Dezvoltarea rezistentei la antibiotice in cazul unor tulpini (MRSA).
Transmiterea stafilococului auriu se realizeaza prin:
- Contact direct cu o persoana infectata sau purtatoare;
- Atingerea suprafetelor sau obiectelor contaminate;
- Patrunderea bacteriei prin rani sau leziuni ale pielii;
- Inhalarea picaturilor respiratorii eliminate prin tuse sau stranut;
- Consumul de alimente contaminate.
Factorii care favorizeaza transmiterea sunt aglomeratia, igiena precara a mainilor, sistemul imunitar compromis si prezenta dispozitivelor medicale invazive. Pentru a preveni infectarea cu stafilococ auriu, este esentiala respectarea riguroasa a regulilor de igiena, in special spalarea frecventa a mainilor si evitarea contactului cu persoanele infectate sau cu obiectele potential contaminate.
Simptomele infectiei cu stafilococ auriu
Infectia cu stafilococ auriu poate genera o gama variata de simptome, in functie de localizarea si severitatea infectiei:
Infectii cutanate
- Furuncule – leziuni dureroase, tumefiate si pline cu puroi;
- Celulita infectioasa – zona de piele eritematoasa, edematiata si calda la palpare;
- Impetigo (bube dulci) – vezicule sau leziuni cu cruste galbui;
- Foliculita – inflamarea foliculilor pilosi;
- Abcese cutanate – colectii purulente subcutanate;
- Sindromul pielii oparite – reprezinta o eruptie a pielii, ale carei vezicule se sparg si dau un aspect de piele oparita, intalnita mai ales in cazul nou-nascutilor.
Stafilococul auriu este una dintre principalele cauze ale bolii impetigo, o afectiune contagioasa a pielii. Afla mai multe despre simptome, cauze si optiunile de tratament pentru impetigo.
Infectii sistemice
- Febra ridicata;
- Frisoane;
- Stare generala alterata;
- Mialgii;
- Astenie marcata.
Simptome specifice altor localizari
- Stafilococ auriu in nas: congestie nazala, rinoree;
- Pneumonie: tuse, dispnee, dureri toracice;
- Endocardita: febra, transpiratie, scadere ponderala;
- Osteomielita: febra, tumefiere locala.
In cazuri severe, stafilococul auriu poate provoca septicemie, manifestata prin hipotensiune arteriala, stare confuzionala si insuficienta multipla de organe. Recunoasterea precoce a simptomelor de stafilococ auriu si prezentarea prompta la medic sunt cruciale pentru prevenirea complicatiilor severe.
Tipuri de stafilococ
In functie de raspunsul la tratamentul antibiotic, stafilococul auriu se imparte in patru mari categorii:
- Stafilococ auriu sensibil la meticilina (methicillin-susceptible Staphylococcus aureus sau MSSA);
- Stafilococ auriu rezistent la meticilina (methicillin-resistant Staphylococcus aureus sau MRSA);
- Stafilococ auriu intermediar la vancomicina (vancomycin-intermediate Staphylococcus aureus sau VISA);
- Stafilococ auriu rezistent la vancomicina (vancomycin-resistant Staphylococcus aureus sau VRSA).
Din cauza rezistentei sale la antibioticele de uz larg de tip beta lactamine (ex: penicilina), stafilococul auriu meticilino-rezistent (MRSA) produce infectii bacteriene destul de dificil de tratat. Stafilococul auriu se transmite de la o persoana la alta, reprezentand, astfel, un interes major pentru domeniul sanatatii publice. Mediile in care acesta este adeseori regasit, producand un numar mare de infectari, sunt unitatile sanitare (mai ales spitalele).
Identificarea precoce a simptomelor si consultul medical prompt sunt esentiale pentru tratamentul eficient al infectiilor cu stafilococ auriu, indiferent de localizarea acestora.
Factori de risc pentru stafilococ
Orice persoana poate contracta o infectie cu stafilococ, insa anumite grupuri sunt mai vulnerabile. Persoanele cu sistemul imunitar slabit, precum cei cu infectia HIV, cancer sau cei care urmeaza tratamente imunosupresoare, sunt la un risc crescut.
Infectiile bacteriene, precum cele cauzate de stafilococ, pot afecta persoanele seropozitive. Afla din articolul nostru cum poti gestiona aceste provocari si ce inseamna sa traiesti cu HIV.
De asemenea, persoanele in varsta, nou-nascutii si copiii mici, precum si cei care au suferit recent o interventie chirurgicala sau care au rani deschise prezinta un risc mai mare de infectie. Spitalizarea pe termen lung sau prezenta dispozitivelor medicale, cum ar fi cateterele sau protezele, pot creste, de asemenea, riscul de infectie cu stafilococ.
Diagnosticarea infectiei cu stafilococ auriu
Diagnosticul infectiei cu stafilococ poate incepe cu istoricul medical al pacientului si examenul fizic complet, cu scopul efectuarii unui diagnostic diferential si inlaturarii altor cauze ce pot declansa simptomatologia prezenta. Totusi, investigatiile de laborator sunt esentiale in identificarea bacteriei. Astfel, recoltarea probelor atat local (de la nivelul pielii), cat si din sange reprezinta un pas esential in stabilirea diagnosticului de certitudine.
Principalele analize utilizate pentru diagnosticarea infectiei cu stafilococ auriu includ:
- Examenul bacteriologic – prelevarea de probe din zonele afectate pentru identificarea bacteriei;
- Hemoleucograma – poate indica prezenta unei infectii bacteriene;
- Hemocultura – detecteaza prezenta bacteriilor in sange in cazul infectiilor sistemice;
- Urocultura – identifica stafilococ auriu in urina in cazul infectiilor urinare;
- Exsudat nazal – pentru depistarea purtatorilor de staphylococcus aureus nazal.
Infectia cu stafilococ poate influenta valorile leucocitelor si alte componente ale hemoleucogramei. Descopera cum aceasta analiza detaliata poate oferi informatii esentiale despre starea ta de sanatate!
Un aspect important al diagnosticului este realizarea antibiogramei. Aceasta determina sensibilitatea bacteriei la diverse antibiotice si ghideaza selectia tratamentului optim.
Diagnosticarea prompta a infectiei cu stafilococ auriu este esentiala pentru initierea rapida a tratamentului adecvat si prevenirea complicatiilor potential severe.
Tratamentul infectiei cu stafilococ auriu
Tratamentul infectiei cu stafilococ auriu se bazeaza preponderent pe administrarea de antibiotice. Selectia antibioticului adecvat este cruciala pentru eficacitatea terapeutica.
Antibiotice utilizate in tratamentul stafilococului auriu
- Penicilina – antibioticul de prima linie pentru tulpinile sensibile;
- Meticilina – pentru tulpinile rezistente la penicilina;
- Vancomicina – pentru tulpinile MRSA (meticilino-rezistente);
- Daptomicina – pentru infectii severe cu MRSA;
- Linezolid – alternativa pentru MRSA.
Durata tratamentului antibiotic pentru stafilococ auriu este de obicei 7-14 zile, dar poate fi prelungita in cazuri severe. Afla totul despre administrarea de antibiotice.
Schema de tratament pentru stafilococ auriu
Tratarea infectiilor cauzate de stafilococul auriu necesita o abordare precisa si bine planificata, avand in vedere capacitatea acestei bacterii de a dezvolta rezistenta la antibiotice.
1. Recoltarea probelor pentru antibiograma
Primul pas in tratarea unei infectii cu stafilococ auriu este stabilirea sensibilitatii bacteriei la diferite antibiotice prin efectuarea unei antibiograme. Probele sunt recoltate in functie de localizarea infectiei: din sange, puroi, secretii sau alte tesuturi afectate.
Aceasta analiza este esentiala deoarece stafilococul auriu poate dezvolta rezistenta la antibiotice, cum este cazul tulpinilor de Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA). Recoltarea corecta si rapida a probelor permite identificarea exacta a bacteriei si a sensibilitatilor sale.
2. Initierea tratamentului empiric cu antibiotice cu spectru larg
Pana la obtinerea rezultatelor antibiogramei, tratamentul este initiat empiric cu antibiotice cu spectru larg. Alegerea antibioticului se bazeaza pe tipul infectiei, gravitatea acesteia si istoricul pacientului.
De exemplu, in cazurile severe, cum ar fi septicemia, se pot utiliza combinatii de antibiotice precum vancomicina sau linezolid, care sunt eficiente impotriva tulpinilor rezistente. In cazul infectiilor mai usoare, cum ar fi cele cutanate, pot fi folosite antibiotice precum doxiciclina sau trimetoprim-sulfametoxazol. Tratamentul empiric e necesar pentru a controla infectia in stadiul acut, dar trebuie ajustat ulterior pe baza rezultatelor antibiogramei.
3. Ajustarea antibioticului in functie de rezultatul antibiogramei
Dupa primirea rezultatelor antibiogramei, medicul ajusteaza schema de tratament pentru a include antibiotice la care stafilococul este sensibil. Acest pas este esential pentru a evita utilizarea inutila a antibioticelor cu spectru larg si pentru a reduce riscul dezvoltarii rezistentei bacteriene.
De exemplu, daca bacteriile sunt sensibile la oxacilina sau cefalosporine, acestea vor fi preferate. In cazul MRSA, tratamentul poate continua cu vancomicina, linezolid sau daptomicina, in functie de specificul infectiei si de toleranta pacientului la medicament.
4. Monitorizarea evolutiei clinice si a efectelor adverse
Pe parcursul tratamentului, este necesara o monitorizare atenta a evolutiei clinice a pacientului. Aceasta include verificarea raspunsului la tratament, evaluarea rezolutiei simptomelor si identificarea eventualelor efecte adverse ale antibioticelor.
De exemplu, vancomicina poate provoca toxicitate renala, iar linezolid poate cauza efecte hematologice, ceea ce impune teste de sange periodice. Comunicarea continua intre medic si pacient este esentiala pentru a ajusta dozele sau pentru a schimba tratamentul daca apar probleme.
5. Continuarea tratamentului pana la remisiunea simptomatologiei
Durata tratamentului variaza in functie de tipul si severitatea infectiei. In general, tratamentul trebuie continuat pana la remisiunea completa a simptomelor si pana la eliminarea bacteriei, confirmata prin teste ulterioare.
De exemplu, infectiile cutanate superficiale pot necesita doar 7-10 zile de tratament, in timp ce infectiile sistemice severe, cum ar fi endocardita, pot necesita pana la 6 saptamani de terapie antibiotica.
6. Tratamentul topic pentru infectiile cutanate superficiale
In cazurile de infectii cutanate superficiale, tratamentul poate include aplicarea de unguente antibiotice precum mupirocina sau acid fusidic. Acestea actioneaza local, reducand incarcatura bacteriana si accelerand vindecarea. Tratamentul topic este adesea combinat cu terapia sistemica, mai ales in cazul leziunilor extinse sau recurente.
In cazul infectiilor cutanate superficiale, se poate aplica si tratament topic cu unguente antibiotice.
Masuri adjuvante in tratamentul stafilococului auriu
- Drenajul abceselor si colectiilor purulente;
- Indepartarea corpilor straini sau a dispozitivelor medicale contaminate;
- Tratamentul simptomatic (antiinflamatoare, antipiretice);
- Sustinerea sistemului imunitar.
Un aspect important al tratamentului infectiei cu stafilococ auriu este respectarea cu strictete a schemei prescrise de medic si finalizarea integrala a curei de antibiotice, chiar daca simptomele se amelioreaza.
Bibliografie
Centers for Disease Control and Prevention. (2019). Staphylococcus aureus in Healthcare Settings. Retrieved from https://www.cdc.gov/hai/organisms/staph.html
World Health Organization. (2018). Staphylococcus aureus. Retrieved from https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/staphylococcus-aureus
Tong, S. Y., Davis, J. S., Eichenberger, E., Holland, T. L., & Fowler, V. G. (2015). Staphylococcus aureus infections: epidemiology, pathophysiology, clinical manifestations, and management. Clinical microbiology reviews, 28(3), 603-661.
Liu, G. Y. (2009). Molecular pathogenesis of Staphylococcus aureus infection. Pediatric research, 65(5), 71-77.
Lowy, F. D. (1998). Staphylococcus aureus infections. New England journal of medicine, 339(8), 520-532.
