Anticorpi anti-borrelia burgdoferi IgM

Anticorpii anti-Borrelia burgdorferi sunt produsi de catre sistemul imunitar, cand acesta vine in contact cu bacteria cu acelasi nume. Aceasta este transmisa de catre capusa (Ixodes sp.) prin muscatura, in timpul procesului sau de hranire. Afectiunea produsa de Borrelia burgdorferi este cunoscuta ca boala Lyme.

Anticorpii pot fi dozati prin intermediul unei analize de sange. Aceasta analiza este realizata cu scopul de a determina concentratia anticorpilor IgG din sange in situatii, precum:

• diagnosticarea bolii Lyme in stadii avansate;
• evaluarea eficacitatii tratamentului.

Testul pentru dozarea anticorpilor IgG are rolul de a identifica si doza nivelul anticorpilor formati impotriva bacteriei Borrelia Burgdorferi. Masurarea concentratiei de anticorpi se face prin metode imunochimice.

Anticorpii IgG incep a se forma dupa primele saptamani de la infectare si pot persista chiar si mai multi ani. Cea mai mare concentratie a acestora este evidentiata dupa aproximativ 4-6 luni.

Dozarea anticorpilor IgG anti-Borrelia burgdorferi este recomandata de catre medic cand sunt prezente simptome specifice bolii Lyme. Printre cele mai frecvente semne si simptome care se pot manifesta in stadiile avansate al bolii se afla:

• mialgie (durere musculara);
• tumefactie articulara (umflare);
• parestezii (furnicaturi, amorteala);
• cefalee (durere de cap);
• dificultati de concentrare;
• afectarea memoriei;
• febra;
• frison;
• adenopatii (marirea in volum a ganglionilor limfatici).

De asemenea, aceasta analiza este indicata si celor care au prezentat in antecedente eritem migrator la nivel cutanat, adica roseata pielii care a avut mai multe localizari. Eritemul poate persista pana la o luna, apoi dispare spontan. O alta indicatie a dozarii anticorpilor IgG este reprezentata de efectuarea calatoriilor recente in zone in care riscul de a dezvolta boala Lyme este crescut.

Dozarea anticorpilor IgG anti-Borrelia burdorferi se face din sangele venos. Acesta este obtinut prin punctie venoasa, adesea de la nivelul plicii cotului. Procedura de recoltare are o durata scurta si este bine tolerata de pacienti. Este recomandat a se realiza dimineata, inainte de prima masa, dar poate fi efectuata si in alt moment al zilei.

Pacientul este rugat sa se aseze comod pe scaun. Ulterior, i se vor explica etapele care urmeaza a fi efectuate. Acestea sunt:

• plasarea garoului la nivelul bratului (permite evidentierea planului venos);
• asepsia zonei (scade riscul de a dezvolta infectii);
• realizarea punctiei (poate crea un usor disconfort pentru cateva secunde);
• aplicarea unui pansament (scade riscul de infectare).

Rezultatele sunt eliberate de laboratorul de analize medicale in aproximativ 5 zile. Acestea sunt prelucrate, astfel incat sunt exprimate sub forma unui index.

Un rezultat negativ, adesea asociat cu lipsa infectiei este dat de o valoare mai mica de 0,2. Este important de mentionat ca in cazul administrarii unui tratament cu antibiotice, nivelul anticorpilor poate scadea semnificativ. Prin urmare, se obtine un rezultat fals negativ.

Daca pacientul prezinta boala Lyme, rezultatul are o valoare mai mare de 0,2. In aceasta situatie, rezultatul este considerat a fi pozitiv.

Este important pentru pacient sa mearga la medic daca prezinta simptome care ii creeaza disconfort sau ii afecteaza activitatile zilnice. De asemenea, consultul medical este esential dupa obtinerea rezultatelor analizelor. In timpul consultatiei, pacientul este incurajat sa adreseze intrebari pentru a intelege cum se manifesta boala, ce optiuni de tratament are, dar si cum poate preveni reinfectarea. Exemple de intrebari ce pot fi puse medicului sunt:

• Ce exprima rezultatele analizelor?
• Cum se administreaza corect tratamentul?
• Ce metode de a scadea riscul infectari exista?