Anticorpi anti-citomegalovirus IgM (Cmv IgM)

Citomegalovirusul este un virus ce face parte din familia Herpesviridae. Acesta se poate transmite prin contactul cu fluide (saliva, sange, urina, sperma), dar si prin contactul cu diferite suprafete contaminate.

Cand este suspectata aceasta infectie, simptomele clinice nu sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului. Pentru a confirma diagnosticul sunt necesare teste suplimentare. Unul dintre acestea consta in determinarea nivelului de anticorpi IgM in sange. Acesti anticorpi sunt o forma a organismului de a combate infectia. Sunt primii care se formeaza si sunt un semn al unui episod de boala acuta.

Aceasta investigatie masoara concentratia anticorpilor produsi impotriva virusului citomegalovirsus uman (CMV). Nivelul de anticorpi ofera indicatii cu privire la tipul de infectie. Astfel, un nivel ridicat de anticorpi IgM indica o infectare recenta, in timp ce anticorpii IgG sunt sugestivi pentru o infectie mai veche.

Anticorpii sunt evaluati prin 2 metode:

• tehnica imunochimica prin electrochemiluminiscenta (ECLIA);
• tehnica imunochimica prin emiterea de fluorescenta (ELFA).

Dozarea anticorpilor IgM este utilizata cand este suspectata o infectie cu CMV. Este important a depista aceasta patologie cat mai precoce la femeia insarcinata, deoarece virusul se poate transmite la fat. Infectia cu acest virus poate produce malformatii severe daca transmiterea are loc in timpul sarcinii.

Testarea anticorpilor anti-citomegalovirus este indicata urmatoatelor persoane:

• femeilor insarcinate;
• nou-nascutilor;
• persoanelor imunodeprimate (diagnosticate cu HIV, cancer);
• persoanelor care urmeaza sa participe intr-un proces de transplant;
• diagnosticate cu infectie cu CMV, pentru monitorizarea eficientei tratamentului.

Efectuarea acestei analize necesita o proba de sange venos. Adesea, proba este prelevata de la nivelul plicii cotului. Initial, zona este curatata cu antiseptic, iar la finalul procedurii este aplicat un pansament. Acesta previne infectarea locului de punctie. De asemenea, aplicarea unei presiuni usoare previne formarea echimozelor (vanatailor). Procedura nu este dureroasa, dar pacientul poate resimti un disconfort redus in primele secunde.

Prelevarea se poate realiza in orice moment al zilei. Pacientul poate consuma alimente si bauturi inainte si dupa procedura.

Rezultatele prezinta valori diferite in functie de aparatul utilizat. Acestea necesita a fi interpretate de catre medic, impreuna cu restul analizelor pacientului si cu starea de sanatate a acestuia.

Valori crescute

Un nivel crescut al anticorpilor este sugestiv pentru prezenta infectiei cu CMV. In acest caz, medicul va recomanda tratamentul potrivit. Insa, pot exista si situatii cand anticorpii sunt detectati in cantitatea mica. Acesta este considerat un rezultat echivoc, care nu confirma diagnosticul. In acest caz, este necesara repetarea analizei dupa 1-2 saptamani.

Valori scazute

Testul pentru detectarea antiorpilor anti-citomegalovirus poate sa fie negativ. De obicei, un asemenea rezultat insemna ca infectia nu este prezenta. Insa, un test negativ nu confirma lipsa infectiei.

Infectia cu citomegalovirus nu prezinta intotdeauna simptome specifice. De aceea, diagnosticul acesteia se bazeaza pe rezultatele obtinute in cadrul investigatiilor. Acestea pot fi dificil de interpretat, de aceea este important a merge la medic pentru a primi sfaturile potrivite. Pentru a intelege mai bine patologia, poti sa adresezi intrebari, precum:

• Ce semnificatie are rezultatul testului?
• Care este cel mai optim tratament?
• Ce pot face pentru a nu transmite infectia si altor persoane?
• Cum poate fi prevenita o reinfectare?

Analiza pentru detectarea anticorpilor anti-citomegalovirus permite diagnosticarea infectiei cu CMV, dar si eficacitatea tratamentului. In functie de rezultatele obtinute, medicul iti poate recomanda cel mai optim tratament, dar si cele mai potrivite sfaturi pentru tine.