Anticorpi anti-HDV (anti HVD)

Virusul hepatic D (HDV) este un ARN virus. Acesta poate infecta organismul uman doar in prezenta virusului hepatic B (HBV). Infectia poate fi de tipul:

• coinfectie – ambele virusuri infecteaza simultan organismul;
• suprainfectia – infectia cu virusul hepatic D apare la un pacient cu hepatita cronica B.

Detectarea infectiei cu virusul hepatic D se poate face prin mai multe modalitati. Una dintre acestea este reprezentata de dozarea anticorpilor anti-HDV. Analiza permite identificarea titrului de anticorpi totali, atat IgM, cat si IgG. Aceasta este recomandata de catre medic cu scopul de a diagnostica infectia cu virusul hepatic D. In stadiile incipiente, anticorpii pot fi dificil de detectat, dar dupa aproximativ 2-4 saptamani de la infectare, acestia pot fi identificati cu usurinta.

Este important de mentionat ca transmiterea virusului hepatic D se poate realiza:

• prin contact direct cu fluide (sange, secretii vaginale, lapte matern);
• in timpul utilizarii acelor folosite de persoane infectate;
• vertical (de la mama la fat) – rar.

Dozarea si identificarea anticorpilor anti-HDV este o investigatie utila in stabilirea diagnosticului de hepatita D. Testul permite detectarea ambelor tipuri de imunoglobuline formate de sistemul imunitar.

Anticorpii IgM sunt primii anticorpi care sunt formati de catre sistemul imunitar cand virusul patrunde in organism si reprezinta un marker al infectiei acute. Acestia pot fi detectati in sange dupa aproximativ 2 saptamani de la infectare si persista pana la 2 luni in cazul coinfectiei sau 9 luni in cazul suprainfectiei. Anticorpii IgG sunt formati mai tarziu, iar prezenta lor sugereaza o infectie cronica.

Analiza pentru detectarea anticorpilor anti-HDV  este indicata in urmatoarele situatii:

• contactul direct cu fluidele unui persoane infectate;
• prezenta simptomelor sugestive pentru hepatita;
• diagnosticarea hepatitei B.

Printre manifestarile asociate unei infectii cu virus hepatic se afla:

• fatigabilitate (oboseala accentuata);
• icter (coloratie galbuie a mucoaselor si a tegumentului);
• scaderea apetitului;
• pierderea in greutate;
• disconfort sau durere abdominala.

Alte semne sugestive pentru hepatita D pot include:

• sangerarile gingivale;
• eruptia cutanata;
• prurit (mancarime);
• amnezie usoara;
• stare de ameteala.

Pregatirea pentru analiza

Pacientul nu necesita o pregatire speciala inainte de efectuarea acestei analize. Insa, este indicat ca in ziua prelevarii probei sa poarte haine comode, care sa permita expunerea cu usurinta a bratului, zona utilizata de cele mai multe ori pentru recoltarea probei de sange.

La nivelul bratului se aplica garoul, ce are rolul de a evidentia venele din zona bratului si a plicii cotului. Se realizeaza asepsia zonei de recoltare, pentru a preveni infectiile. Ulterior, se realizeaza punctia venoasa, iar sangele este stocat intr-un recipient special (vacutainer).

La finalul procedurii, zona de recoltare este acoperita cu un pansament pentru a opri sangerarea. Pentru a evita formarea echimozelor, pacientul este rugat sa mentina o presiune usoara si sa evite ridicarea greutatilor (bagajelor) cu mana respectiva pentru cateva minute.

Procedura are o durata scurta si nu implica un disconfort semnificativ pentru pacient. Intregul proces poate dura pana la 5 minute. Dupa recoltare, pacientul isi poate relua activitatile zilnice obisnuite.

Rezultatele pot fi accesate de pacient in cateva zile. Acestea sunt furnizate sub forma unui buletin de analize, care poate evidentia:

• rezultatul pozitiv;
• rezultatul negativ.

Rezultat pozitiv

Un rezultat pozitiv semnifica identificarea anticorpilor anti-HDV in sangele pacientului. Aceasta inseamna ca pacientul prezinta infectia cu virusul hepatic D. In aceasta situatie, este indicat consultul medical pentru stabilirea celei mai potrivite scheme terapeutice.

Rezultat negativ

Un rezultat negativ apare cand anticorpii anti-HDV nu sunt identificati in sangele pacientului. Aceasta apare cand pacientul nu prezinta infectia sau poate reprezenta un rezultat fals-negativ. In cazul unui rezultat fals-negativ, pacientul se afla in primele stadii ale infectiei, iar anticorpii nu pot fi detectati in ser. In astfel de cazuri, medicul poate indica alte investigatii pentru diagnosticarea hepatitei sau recomanda repetarea acestei analize.

Diagnosticul de hepatita poate reprezenta o adevarata provocare pentru pacient. De aceea, discutia in detaliu cu medicul este extrem de utile. Aceasta il ajuta pe pacient sa inteleaga starea sa de sanatate si importanta tratamentului indicat. Iata cateva intrebari ce pot fi adresate medicului:

• Ce semnificatie au rezultatele obtinute la analize?
• Sunt necesare si alte investigatii?
• Care sunt optiunile de tratament?
• Exista masuri specifice ce necesita a fi respectate pe durata tratamentului?
• La ce interval de timp este indicat a se repeta controlul medical?