Anticorpi anti-virusul rubeolei IgM

Testul determina nivelul de anticorpi anti-virusul rubeolei IgM in sange. Utilitatea testului este de a confirma infectarea cu acest virus. Recunoasterea acestei infectii este importanta mai ales pentru femeile insarcinata. Virusul rubeolic poate determina malformatii severe, chiar si decesul fatului, daca mama se infecteaza in timpul sarcinii.

Virusul rubeolic se transmite pe cale respiratorie si are o perioada de incubatie intre 12-20 de zile. Manifestarile specifice includ:

• eruptie maculopapulara;
• adenopatie (marirea in volum a ganglionilor);

Transmiterea virusului se poate face si prin intermediul placentei. Complicatiile dezvoltate de catre fat au un grad mare de severitate daca infectia este dobandita in primul trimestru. Rata de infectarea a fatului este mai scazuta dupa trimestrul II de sarcina. Printre malformatiile care pot aparea la fat se afla:

• afectiuni cardiovacsculare;
• patologii oculare;

Testul masoara nivelul de anticorpi IgM pe care organismul ii formeaza dupa infectarea cu virusul rubeolic. Acesti anticorpi sunt primii care se formeaza dupa contactul cu virusul si pot fi detectati in sange dupa aproximativ 5 zile. Pot persista pentru mai multe saptamani sau chiar luni.

Anticorpii au o concentratie crescuta la prima infectie. La o reinfectare ulterioara, nivelul acestora creste foarte putin. Insa, atunci vor fi prezenti anticorpii IgG, cei care se formeaza mai tarziu si care au si rolul de a asigura imunitate impotriva bolii.

Metoda utilizata pentru dozarea anicorpilor IgM poate diferi in functie de laborator. Insa, principalele tehnici care se folosesc sunt:

• tehnica imunochimica prin electrochemiluminiscenta (ECLIA);
• tehnica imunochimica prin imunofluorescenta (ELFA).

Dozare anticorpilor IgM din sange este recomandata in urmatoarele situatii:

• contactul cu o persoana infectata;
• expunerea la virus fara vaccinarea anterioara;
• prezenta simptomelor specifice rubeolei.

Testul este important pentru confirmarea diagnosticului de rubeola. Este important de cunoscut acest diagnostic mai ales la femeile insarcinate si la persoanele imunodeprimate (diagnosticte cu boli autoimune, HIV, cancer). Cunoasterea diagnosticului permite recomandarea tratamentului potrivit si astfel, sunt evitate complicatiile.

Recoltarea probei de face de catre personalul medical specializat. Intreaga procedura dureaza cateva minute, iar gradul de disconfort resimtit este minim. Inainte de efectuarea probei nu este necesara o pregatire speciala, prelevarea putand a fi realizata in orice moment al zilei.

Proba se obtine prin punctie venoasa. Zona de unde se va recolta va fi curatata cu alcool sanitar, pentru a preveni infectiile. Proba este stocata intr-u vacutainer fara anticogulant. La sfarsitul procedurii, se aplica un pansament si o usoara presiune aupra acestuia pentru 1-2 minute. Astfel, riscul de a aparitie al echimozelor este foarte redus.

Rezultatul este eliberat de catre laborator in cateva zile. Valorile obtinute sunt corelate cu simptomatologia pacientului, dar si cu alte investigatii recomandate de catre acesta.

De asemenea, o interpretare corecta a valorilor obtinute va lua in considerare si urmatorii factori:

• varsta;
• sexul;
• statusul imunologic;
• istoricul medical.

Dupa stabilirea diagnosticului, medicul va prescrie tratamentul optim pentru ameliorarea simptomelor si imbunatatirea starii generale a pacientului.

Valori crescute

Obtinerea unor valori crescute reprezinta un rezultat pozitiv. In aceasta situatie, infectia este prezenta. Insa, pot fi obtinute si valori care nu semnifica neaparat o infectie. In caz caz, se obtine un rezultat echivoc si este necesara retestarea dupa o perioada de aproximativ o saptamana sau in functie de recomandarea medicului.

Valori scazute

Obtinerea unor valori scazute a anticorpilor anti-virus rubeolic este considerata a reprezenta un rezultat negativ, asociat frecvent cu lipsa infectiei. Insa, nu intotdeauna un rezultat negativ poate confirma lipsa expunerii la virus. Un rezultat fals negativ (nedectarea anticorpilor in sange, dar prezenta infectiei) se poate obtine in cazul:

• pacientilor imunocompromisi;
• persoanelor expuse de foarte putin timp la virus, la care anticorpii nu sunt formati sau sunt in cantitati mult prea mici pentru a fi detectati.

Infectia cu virusul rubeolic necesita o atentie speciala, deoarece poate fi usor transmisa si altor persoane, iar la persoanele imunodeprimate si la femeile insarcinate se asociaza cu unele complicatii severe. De aceea, inca de la aparitia primelor simptome ale bolii, consulta medicul. Intelegerea patologiei te poate ajuta sa urmezi corect tratamentul si creste rata de vindecare. Pentru aceasta, ii poti adresa medicului urmatoarele tipuri de intrebari:

• Ce semnificatie au rezultatele obtinute?
• Cum pot fi ameliorate simptomele bolii?
• Ce tratament este necesar?
• Care sunt metodele pentru a evita transmiterea bolii?
• Cum poate fi prevenita infectarea sau reinfectarea?

Detectarea anticorpilor anti-virus rubeolic IgM este importanta pentru confirmarea diagnosticului de rubeola. Testul nu necesita o pregatire speciala, iar obtinerea probei de sange ce urmeaza a fi analizata dureaza cateva minute. Informatiile furnizate de acest test sunt utile pentru stabilirea diagnosticului si recomandarea tratamentului corespunzator.