Proteinele sunt esentiale pentru toate celulele si tesuturile. Ele formeaza partea structurala a majoritatii organelor si alcatuiesc enzimele si unii hormoni care regleaza functiile corpului.
Electroforeza proteinelor este o metoda de laborator care separa proteinele in functie de dimensiunea si sarcina lor electrica. Stiind ce proteine sunt prezente, absenta, cresterea sau scaderea in fluidele corporale, cum ar fi sangele, poate ajuta la diagnosticarea si/sau monitorizarea diferitelor boli si afectiuni.
Lichidele corporale, cum ar fi sangele, urina si lichidul cefalorahidian (LCR) contin multe proteine diferite care au roluri diferite, cum ar fi transportul nutrientilor, eliminarea toxinelor si controlul functiilor corpului.
Cele doua tipuri majore de proteine sunt:
- Albumina care este produsa in ficat si reprezinta aproximativ 60% din proteinele din sange.
- Globulinele sunt un termen comun folosit pentru a face referire la alte proteine decat albumina. Cu exceptia anticorpilor (imunoglobuline) si a unor proteine din complement, majoritatea globulinelor sunt produse si in ficat.
Diferitele proteine din fluidele corporale sunt supuse unui curent electric controlat, fractionandu-le intr-un model tipic de benzi sau varfuri care apoi pot fi masurate. Proteinele sunt impartite in sase grupe, numite prealbumina (rar detectata la electroforeza proteinelor serice sau urinare), albumina, alfa 1, alfa 2, beta si gamma. Fractia beta poate fi impartita in continuare in subgrupuri beta 1 si beta 2.
Fiecare dintre aceste grupe de proteine (fractii de electroforeza) este distincta si la concentratii specifice. Tiparele observate de obicei in anumite conditii si boli pot ajuta la diagnostic. Principalele proteine serice si functiile lor sunt enumerate in concordanta cu regiunea sau fractia lor electroforetica (banda vizibila din care fac parte). Diverse afectiuni si stari pot afecta productia de proteine si/sau pierderea de proteine, schimband astfel modelul benzilor vazute pe o electroforeza a proteinelor. Cel mai important exemplu este aparitia unei benzi monoclonale distincte in regiunea gamma. De exemplu, cresterea necontrolata si diviziunea unei celule plasmatice maligne, asa cum se observa in mielomul multiplu, duce la producerea de cantitati mari dintr-un singur tip de imunoglobulina (imunoglobulina monoclonala).
Atunci cand este detectata o proteina anormala (banda sau varf), se fac teste suplimentare pentru a identifica tipul de proteina (imunotipare). Electroforeza cu imunofixare sau electroforeza cu imunosubtractie poate fi utilizata pentru a identifica benzi anormale observate la electroforeza proteinelor, de obicei in regiunea gamma, pentru a determina daca un tip de anticorp (imunoglobulina) este produs anormal (de exemplu, IgG, IgA, IgM).
In majoritatea cazurilor de mielom multiplu, un singur tip de imunoglobulina intacta (intreaga) este produsa in exces. Intr-o minoritate de cazuri, doar o sectiune a unei imunoglobuline numita „lant usor liber” este produsa in cantitati mari. Aceste lanturi usoare libere in exces sunt eliberate in sange si, deoarece sunt molecule relativ mici, sunt filtrate de rinichi si eliberate in urina. Un alt termen pentru aceste lanturi usoare libere in exces in urina este reprezentat de proteinele Bence Jones.