Electroforeza proteinelor urinare cu imunofixare

Electroforeza proteinelor urinare cu imunofixare este o investigatie medicala care permite separarea proteinelor din urina. Aceasta este utilizata in principal cu scopul de a diagnostica gamapatiile monoclonale.

Printre patologiile la care electroforeza proteinelor urinare este indicata se afla:

• mielomul multiplu;
• leucemia limfocitara cronica;
• amiloidoza;
• macroglobulinemia Waldenstrom;
• scleroza multipla.

In cadrul electroforezei unei probe de urina sunt separate proteinele prezente. Separarea acestora se face in functie de marimea si sarcina electrica a proteinelor. Identificarea tipurilor de proteine prezente in urina este utila pentru stabilirea diagnosticului diferential.

Rezultatul electroforezei se prezinta sub forma unui model cu 5 sau 6 benzi. Acestea prezinta cele 6 mari categorii de proteine, care ar putea sa se regaseasca in urina:

• prealbumina – este evidentiata rar;
• albumina;
• alfa 1;
• alfa 2;
• beta;

Prin intermediul imunofixarii, benzile de proteine sunt vizualizate si analizate si poate fi determinat care imunoglobulina este prezenta in exces (IgA, IgM, IgG). In functie de proportia de proteine, medicul poate stabili diagnosticul si recomanda tratamentul potrivit.

Electroforeza proteinelor urinare cu imunofixare este o investigatie recomandata de catre medic cand sunt prezente simptome specifice unor patologii care se manifesta prin cantitati anormale ale proteinelor din urina. Astfel, in cazul mielomului multiplu pot fi intalnite manifestari, precum:

• fatigabilitate (oboseala);
• dispnee (dificultate la respiratie);
• durere musculara;
• tendinta de formare cu usurinta a echimozelor;
• tulburari ale hemostazei;
• fracturi osoase fara o cauza evidenta.

Alte patologii, precum macroglobulinemia Waldenstrom prezinta ca tablou clinic:

• oboseala accentuata;
• tulburari de coagulare;
• scadere ponderala (fara intentie).

Pregatirea pentru analiza

Obtinerea unor rezultate cat mai elocvente necesita o pregatire optima a pacientului. Astfel, este important sa i se explice pacientului care sunt etapele si modul de recoltare al urinei. De asemenea, este util a mentiona ca inainte de prelevarea probelor sa se realizeze o igiena adecvata a zonei intime.

Efectuarea acestei analize necesita o proba din urina colectata pe 24 ore. Procesul de recoltare incepe dimineata la ora 7:00 si se finalizeaza in dimineata urmatoare, tot la ora 7:00. Primul jet nu se colecteaza. Probele de urina se preleveaza intr-un recipient steril, iar intregul volum de urina este indicat a fi pastrat la o temperatura de 2-8℃.

La finalul procedurii de recoltare al urinei, toate probele se omogenizeaza si din intreaga cantitate se extrag 10 ml (mililitri). Acest volum este ulterior folosit pentru realizarea electroforezei cu imunofixare.

Rezultatele testului sunt finalizate in cateva zile. Acestea pot varia in functie de varsta, genul, afectiunile medicale ale pacientului. Pentru o interpretare corecta este indicat a consulta medicul.

Un rezultat considerat normal evidentiaza o proportie normala a proteinelor in urina si lipsa proteinelor monoclonalele.

Valori crescute

Prezenta proteinelor monoclonale este sugestiva pentru urmatoarele afectiuni:

• mielomul multiplu – se intalnesc la aproximativ 99% dintre pacienti;
• boala Waldenstrom;
• scleroza multipla.

Proteinele monoclonale sunt observate adesea in regiunea proteinelor gamma.

Valori scazute

Valorile scazute ale tipurilor de proteine separate prin electroforeza pot aparea ca urmare a:

• malnutritiei;
• bolilor autoimune;
• afectiunilor hepatice;
• patologii renale (albumina);
• boli genetice;
• hemoliza (proteinele din categoria alfa 2).

Intervalele de referinta reprezinta limitele intre care electroforeza proteinelor urinare cu imunofixareeste este considerata normala. Acestea pot varia in functie de laboratorul de analize unde se realizeaza masurarea si aparatura folosita.

Electroforeza poate fi o investigatie dificil de inteles de catre pacient, iar patologiile al caror diagnostic se poate stabili pe baza acesteia pot fi destul de complexe. De aceea, este important ca in cadrul consultatiei, pacientul sa adreseze medicului intrebarile necesare cu scopul de a clarifica orice nelamurire. Exemple de intrebari potrivite sunt urmatoarele:

• Care este semnificatia rezultatelor obtinute?
• Sunt necesare investigatii suplimentare?
• Care este cea mai potrivita metoda de tratament?
• Cum pot fi prevenite complicatiile pe termen lung?