Factor reumatoid – cantitativ

Scopul testării pentru factorul reumatoid este să se determine dacă un pacient are factorul reumatoid în sânge. În timp ce unii oameni sănătoși au RF detectabil, un rezultat pozitiv la un test RF poate indica, de asemenea, o stare de sănătate incertă și poate justifica teste de diagnostic suplimentare, dacă există semne sau simptome ale unei tulburări autoimune. Un test RF poate ajuta medicii să diagnosticheze tulburările autoimune și să estimeze severitatea bolii.

Diagnosticarea tulburărilor autoimune

Testele de diagnostic pot fi utile pentru pacienții cu simptome de artrită reumatoidă, sindrom Sjögren sau altă tulburare autoimună. De exemplu, medicul îi poate recomanda unui pacient efectuarea testului de factor reumatoid dacă acesta se confruntă cu durere și cu inflamații în mai multe zone articulare și dacă acestea nu sunt efectul unei afecțiuni deja diagnosticate.

Estimarea severității bolii

Testarea factorului reumatoid oferă, de asemenea, informații despre severitatea poliartritei reumatoide. Pacienții cu niveluri crescute ale factorului reumatoid sunt predispuși la forme severe de poliartrită reumatoidă, precum și la boli ce afectează alte părți ale corpului, în afară de articulații, cum ar fi plămânii și vasele de sânge.

Cu toate acestea, tratamentul pentru poliartrita reumatoidă poate scădea cantitatea factorului reumatoid din sânge. Totuși, testarea repetată a factorului reumatoid nu este utilizată de obicei pentru monitorizarea pacienților cu poliartrită reumatoidă pe parcursul tratamentului.

Testarea factorului reumatoid măsoară cantitatea de factor reumatoid din sânge. Există mai multe metode de măsurare a factorului reumatoid, una dintre acestea fiind testarea titrului de anticorpi. Acest test detectează cât de mulți anticorpi specifici sunt prezenți în sânge.

Dezvoltarea factorului reumatoid și felul cum acesta afectează organismul nu sunt înțelese atât de bine. Cercetătorii cred că factorul reumatoid poate fi rezultatul răspunsului organismului la agenții patogeni – precum bacterii și virusuri – și la alți factori declanșatori ce afectează sistemul imunitar.

Doctorul poate recomanda testarea factorului reumatoid dacă un pacient prezintă simptome de poliartrită reumatoidă. Acestea sunt:

• durere È™i umflături la nivel articular;
• rigiditate matinală timp de 30 de minute sau mai mult;
• oboseală
• febră intermitentă;
• apetit scăzut;
• scădere în greutate;
• slăbiciune;
• ochi uscaÈ›i, gură uscată;
• noduli sub piele.

Testarea factorului reumatoid nu se face ca un test de screening pentru poliartrita reumatoidă la pacienții fără simptome. Majoritatea pacienților care au rezultate pozitive pentru factorul reumatoid, dar nu prezintă simptome, nu dezvoltă niciodată poliartrită reumatoidă.

Medicii pot recomanda, de asemenea, un test RF împreună cu alte teste, pentru alte afecțiuni. Alte afecțiuni în care testarea RF poate fi utilizată sunt:

• sindromul Sjögren;
• lupusul eritematos;
• artrita juvenilă;
• sclerodermia;
• unele infecÈ›ii, inclusiv mononucleoza sau tuberculoza;
• unele tipuri de cancer, inclusiv leucemia;
• hepatita C.

Testarea factorului reumatoid se efectuează pe o probă de sânge care este recoltată, în general, dintr-o venă de la nivelul brațului.  Proba de sânge poate fi recoltată într-un cabinet medical, clinică de sănătate sau laborator.

După ce se efectuează un test RF, rezultatele sunt raportate ca fiind pozitive sau negative. O valoare numerică sau un titru pot fi oferite pentru a indica nivelul RF-ului detectat în sânge. Rezultatele negative pot fi numite normale, în timp ce rezultatele pozitive pot fi numite anormale.

Intervalele de referință pentru acest test variază de la laborator la laborator și în funcție de tipul testului RF efectuat în timpul analizei. În interpretarea rezultatelor este important să se utilizeze intervalele de referință oferite de laboratorul individual.

Deoarece testarea factorului reumatoid se face, de obicei, împreună cu alte teste, rezultatele trebuie interpretate cu grijă. Un rezultat negativ al testului indică faptul că RF nu a fost găsit în sânge, dar acest lucru nu exclude întotdeauna o problemă de sănătate. Până la 20% din oamenii cu poliartrită reumatoidă pot avea un rezultat negativ al testului RF și rezultatul lor se poate schimba în timp.

Rezultatul pozitiv pentru factorul reumatoid poate indica o problemă de sănătate, dar este insuficient pentru a diagnostica afecțiunea. Aproximativ 5 până la 10% din oamenii sănătoși au RF detectat în sânge. Rezultatele pozitive pot fi, de asemenea, legate de o tulburare autoimună, de anumite infecții și de unele tipuri de cancer.

Deși nivelurile ridicate de RF nu indică neapărat o afecțiune, cercetările arată că nivelul de RF din sânge crește direct proporțional cu probabilitate ca pacientul să aibă o boală autoimună. Pentru a diagnostica cauza simptomelor unui pacient, medicii combină adesea testarea RF cu un examen fizic, teste imagistice și teste de laborator, cum ar fi testarea anticorpilor CCP, testarea anticorpilor antinucleari (ANA) și o analiză a lichidului sinovial.

Diagnosticarea tulburărilor autoimune poate fi complexă, așa că este important ca un medic de specialitate să interpreteze rezultatele testelor. Se recomandă chiar consultarea unui reumatolog. Reumatologii sunt medici specializați în diagnosticarea și tratarea tulburărilor autoimune și a altor afecțiuni ale articulațiilor, mușchilor și oaselor. Un reumatolog poate ajuta pacienții să înțeleagă rezultatele testelor și poate răspunde la întrebări despre procesul de diagnosticare a tulburărilor autoimune.

Medicul îți poate răspunde la întrebări referitoare la testarea factorului reumatoid și la rezultatele testului. Câteva întrebări utile de discutat cu un medic sunt:

• Cum mă poate ajuta rezultatul testului să înÈ›eleg cauza simptomelor mele?
• Pe baza rezultatului testului, care este probabilitatea să am poliartrită reumatoidă sau altă afecÈ›iune autoimună?
• Am nevoie de teste suplimentare plecând de la rezultatul acestui test pe care l-am făcut?