Glucoza serica (glicemie)

Testarea glucozei serice este o analiza valoroasa recomandata de medicul diabetolog  in urmatoarele scopuri:

• screening;
• diagnostic;

Screening

Screeningul reprezinta procesul prin care se realizeaza depistarea unei afectiuni, in absenta simptomatologiei. In cazul diabetului, medicul recomanda efectuarea testului pentru dozarea glucozei serice á jeun (pe nemancate).

Testul de screening este recomanda persoanelor care prezinta urmatorii factori de risc:

• varsta peste 40 de ani;
• obezitate;
• sedentarism;
• dieta saraca din punct de vedere nutritional.

In domeniul diabetologiei, testele de screening pot diagnostica persoane care se afla in perioada de prediabet. Aceasta este definita ca prezenta unor valori mai mari decat normal ale glicemiei, dar mai mici decat in cazul persoanelor diabetice.

Diagnostic

Diagnosticul este un proces care presupune utilizarea unor teste si proceduri cu scopul de a identifica o afectiune. Pentru stabilirea diagnosticului corect sunt utilizate atat semnele si simptomele pe care pacientul le prezinta in timpul anamnezei, cat si rezultatele analizelor recomandate de medic.

Daca pacientul se prezinta la cabinetul medical cu semne si simptome specifice diabetului, medicul va solicita efectuarea testului glucozei serice. De asemenea, pentru stabilirea diagnosticului de certitudine, pacientului ii vor fi solicitate si alte analize de sange sau de urina.

Monitorizarea

Dupa stabilirea diagnosticului si a tratamentului corespunzator, medicul va stabili impreuna cu pacientul intervalele de timp la care este necesar a repeta analizele. Astfel, se pot monitoriza evolutia diabetului si eficienta medicatiei administrate.

Testul permite identificarea si dozarea glucozei serice, adica cea aflata la nivel sanguin. Glucoza este un compus folosit de organismul uman in producerea de energie. Aceasta este introdusa in organism prin intermediul alimentatiei, dar este si produsa de organism, in functie de necesitatile acestuia. Dupa digestia de la nivelul tubului gastric, glucoza este absorbita si transportata prin intermediul torentului sanguin.

O parte din glucoza este stocata la nivelul ficatului si muschilor sub forma de glicogen. De la acest nivel, in perioadele interprandiale (intre mese), glucoza este eliberata si transportata la tesuturi. Metabolismul glucozei este reglat prin intermediul a doua clase de hormoni:

• hipoglicemianti (insulina);
• hiperglicemianti (glucagon, hormoni tiroidieni, cortizol).

Cresterea persistenta a concentratiei sanguine a glucozei este o caracteristica esentiala a diabetului. Acesta este o afectiune medicala cauzata de:

• distrugerea tesutului pancreatic, cu rol in sinteza si secretia de insulina;
• rezistenta celulelor la insulina.

Scaderea concentratiei de glucoza din sange este cunoscuta ca hipoglicemie. Aceasta poate fi determinata de urmatorii factori:

• administrarea medicatiei pentru diabet in doza mare;
• hipersecretia de insulina;
• secretia inadecvata a hormonilor hiperglicemianti.

Medicul va recomanda efectuarea testului glucozei serice in cazul persoanelor care prezinta urmatorii factori de risc:

• obezitate;
• varsta peste 45 de ani;
• prediabet;
• sindromul ovarului polichistic;
• hipercolesterolemie;
• dieta dezechilibrata nutritional;
• sedentarism;
• afectiuni cardiace;
• hipertensiune arteriala.

Persoanele diagnosticate cu diabet prezinta un tablou clinic complex. Patologia se manifesta prin urmatoarele semne si simptome:

• cresterea apetitului;
• polidispsie (sete excesiva);
• polakiurie (cresterea frecventei mictiunii);
• poliurie (cresterea volumului de urina);
• parestezii la nivelul membrelor inferioare si superioare;
• cresterea riscul de infectii;
• tulburari de vedere;
• oboseala;
• vindecarea lenta a leziunilor;
• tegumente uscate.

De asemenea, in cazul femeilor insarcinate, se recomanda efectuarea testului glucozei serice, incepand cu saptamanile 20-24 de sarcina. Astfel, medicul poate diagnostica diabetul gestational. Aceasta este o afectiune cauzata de modificarile hormonale din timpul sarcinii. In lipsa identificarii precoce si a aplicarii tratamentului corespunzator, diabetul gestational creste riscul de aparitie al diabetului atat in cazul mamei, cat si al copilului.

Semnele si simptomele specifice starii de hipoglicemie sunt:

• iritabilitate;
• fatigabilitate (oboseala);
• cresterea apetitului;
• stare de ameteala;
• cefalee (durere de cap);
• sincopa;
• hipertensiune arteriala;
• tulburari de vedere;

Inainte de recoltare, se recomanda ca pacientul sa informeze medicul despre suplimentele alimentare si tratamentul pe care il urmeaza. De asemenea, este indicata evitarea consumului de alimente si lichide pentru o perioada de 12 ore inainte de prelevarea probei de sange.

Pentru interpretarea rezultatelor se recomanda vizita la medicul specialist. Stabilirea diagnosticului se realizeaza in functie de concentratia de glucoza serica si simptomatologia prezentata de pacient.

Concentratia de glucoza se masoara in mg/dL (miligrame pe decilitru) sau mmol/L (milimol pe litru). Aceasta variaza in functie de:

• varsta pacientului;
• laboratorul unde se efectueaza dozarea;
• aparatele folosite.

Valorile de referinta variaza in functie de laboratorul de analize si tipul de aparatura folosita. Insa, pentru o corecta interpretare a rezultatelor, acestea se coreleaza intotdeauna cu valorile de referinta furnizate de laborator. Va rugam verificati valorile de referinta ale laboratorului.

Valori crescute

Un rezultat al glicemiei serice in intervalul 100-125 mg/dL (5,6-6,9 mmol/L) este asociat diagnosticului de prediabet. In cazul acestor persoane, riscul de a dezvolta diabet de tip II in urmatorii 10 ani este de aproximativ 50%.

O glicemie peste valoare de 125 mg/dL (7 mmol/L) insotita de tabloul clinic caracteristic orienteaza medicul spre diagnosticul de diabet. De asemenea, acesta va recomanda efectuarea unor teste suplimentare (testul hemoglobinei glicate).

Exista mai multe forme ale acestei afectiuni. Astfel, pacientul poate prezenta:

• diabet de tip I;

Diabetul de tip I este o afectiune autoimuna. Aceasta se manifesta printr-o productie crescuta de anticorpi care distrug celulele beta pancreatice. Astfel, sinteza si secretia de insulina este scazuta. Pacientii cu diabet de tip I prezinta in momentul diagnosticului o concentratie ridicata de glucoza in sange (>200 mg/dL sau >11,1 mmol/L).

• diabet de tip II;

Diabetul de tip II este caracterizat de productia inadecvata de insulina sau de rezistenta celulelor din organism la actiunea acestui hormon. Astfel, pacientul va prezenta o concentratie crescuta a glicemiei. Diabetul de tip II este cea mai frecventa forma a acestei patologii.

• diabet gestational;

Diabetul gestational este o patologie care apare la femeile gravide. Aceasta debuteaza intre saptamana 24 si 28 de sarcina. In mod normal, aceasta afectiune este autolimitanta. Astfel, in majoritatea cazurilor, diabetul gestational dispare dupa terminarea sarcinii. Insa, este important ca diagnosticarea acestei afectiuni sa se realizeze inca din stadiile incipiente pentru a preveni aparitia complicatiilor la mama si la fat.

Hiperglicemia mai poate fi cauzata de urmatorii factori:

• pancreatita;
• sindromul Cushing;
• stresul asociat unor traumatisme sau interventii chirurgicale;
• hipertiroidism;

Valori scazute

Hipoglicemia este caracterizata de o valoare a glucozei serice sub 70 mg/dL. Episoadele de hipoglicemie sunt frecvente la persoanele diagnosticate cu diabet, ca urmare a administrarii inadecvate a medicamentelor.

Scaderea concentratiei serice de glucoza se poate asocia cu urmatorii factori:

• afectiunile renale;
• bolile hepatice;
• boala Addison;
• hipotiroidismul;
• insulinomul;
• consumul excesiv de alcool.

Este important ca pacientul sa primeasca informatiile necesare despre:

• afectiunea diagnosticata;
• cauzele care au determinat aparitia bolii;
• complicatiile bolii;
• tratamentul optim.

In timpul vizitei la cabinetul medical, pacientul poate adresa medicului urmatoarele intrebari:

• Ce semnifica modificarea concentratiei serice a glucozei?
• Care este cauza aparitiei acestei modificari?
• Care este tratamentul optim?
• Ce modificari ale stilului de viata sunt recomandate pentru a scadea riscul de aparitie al complicatiilor?