IgE (Imunoglobulina E)

Testul pentru dozarea IgE este folosit cu scopul de a diagnostica pacientii care prezinta alergii. Astfel, pentru a identifica prezenta unei alergii, medicul poate recomanda doua tipuri de teste IgE. Acestea pot fi clasificate in:

• test IgE total;

Acest tip de test se realizeaza pentru a determina cantitatea totala a IgE de la nivel sanguin.

• test IgE specific;

Testul se realizeaza pentru fiecare tip de alergen pentru a stabili cauza afectiunii.

Imunoglobulina E (IgE) este anticorpul produs de sistemul imun ca urmare a contactului dintre organismul uman si substantele cu potential alergen. Sistemul imunitar este implicat in protejarea organismului impotriva virusurilor, bacteriilor si a altor posibili factori agresori. In mod normal, IgE este secretat in cantitati reduse.

Alergiile apar ca urmare a raspunsului anormal al sistemului imun impotriva unor factori considerati de organism a fi periculosi. La persoanele care prezinta alergii, concentratia sanguina a IgE este crescuta.

Cel mai frecvent, printre agentii alergeni se regasesc:

• praful;
• polenul;
• mucegaiul;
• anumite alimente (nucile);
• parul de animale;
• unele clase de medicamente.

In cazul unei alergii, pacientii pot prezenta urmatoarele simptome:

• stranut;
• rinoree (secretie nazala);
• lacrimarea ochilor;
• diaree;
• urticarie;
• tuse;
• dificultate la respiratie;
• wheezing (respiratie suieratoare).

In acest caz, medicul poate opta pentru efectuarea unui test:

• cutanat;
• de sange.

Testele cutanate presupun punerea in contact a pielii cu agentul alergen. Nu este indicata efectuarea testelor pentru diagnosticarea alergiei prin contactul cutanat cand:

• sunt administrate unele medicamente ce pot influenta rezultatul testului;
• sunt diagnosticate anumite afectiuni cutanate.

Testele de sange sunt recomandate pentru a evita reactiile adverse ale testelor cutanate. Astfel, pacientii sunt protejati de aparitia unor reactii alergice severe, in cazul contactului cu agentul alergen.

Recoltarea probei pentru testul de sange se realizeaza respectand urmatoarele etape:

• asepsia zonei pentru a evita aparitia infectiilor;
• plasarea unui garou la nivelul bratului pentru a evidentia planul venos;
• prelevarea unei probe de sange prin abord venos, cu ajutorul unui ac;
• stocarea mostrei de sange prelevate intr-un recipient special (vacutainer);
• trimiterea probei la laboratorul de analize.

In timpul procedurii, pacientul poate simti un usor disconfort. De asemenea, dupa finalizarea procedurii se recomanda compresia digitala la nivelul zonei unde s-a produs recoltarea. Astfel, se reduce riscul de aparitie al echimozelor (vanatailor).

Rezultatele testului pentru determinarea IgE sunt furnizate in aproximativ 2-3 zile. Pentru interpretare si stabilirea diagnosticului, este recomandata vizita la medic. Concentratia IgE se masoara in UI/mL (unitati internationale pe mililitru).

Valoarea normala de referinta pentru IgE seric este raportata in functie de varsta pacientului. Astfel, pacientii pot prezenta o valoare a IgE:

• <15 UI/mL sub varsta de 1 an;
• <60 UI/mL in intervalul de varsta de 1-5 ani;
• <90 UI/mL intre 6-9 ani;
• <200 UI/mL in intervalul de varsta de 10-15 ani;
• <100 UI/mL la adulti.

Valorile de referinta normale difera in functie de reactivii utilizati in laborator, iata de ce este important sa va raportati la valorile normale ale laboratorului la care faceti analizele. I

Valori crescute

Valorile crescute ale IgE sunt sunt utilizate medic in procesul de stabilire a diagnosticului unei alergii. Printre afectiunile asociate cu un nivel marit de IgE:

• febra fanului;
• parazitozele;
• astmul bronsic extrinsec;
• eczema atopica;
• mielomul IgE;
• sindromul Job.

De asemenea, in cazul unei infectii parazitare, nivelul IgE creste semnificativ. Astfel, acesta poate fi folosit in diagnosticul bolii, dar nu contribuie la identificarea agentul care a declansat boala.

Valori scazute

Concentratia sanguina scazuta a IgE se asociaza cu urmatoarele cauze:

• imunodeficienta dobandita;
• mielomul non-IgE;
• afectiuni ereditare;
• sindromul de ataxie-telangiectazie.

De asemenea, utilizarea anumitor tipuri de medicamente poate scadea nivelul sanguin al IgE. Din aceasta cauza, este recomandat ca pacientul sa informeze medicul despre tratamentul urmat si suplimentele alimentare pe care le foloseste.

Pentru a intelege cauza, mecanismul si tratamentul patologiei, pacientul trebuie sa solicite un consult medical. Astfel, acesta primeste informatii despre afectiune si poate adresa medicului intrebari despre potentialele nelamuriri.

Cele mai frecvente intrebari pe care pacientul le adreseaza medicul sunt:

• Care este cauza modificarii concentratiei IgE?
• Ce factori de risc contribuie la aparitia bolii?
• Care este tratamentul pentru aceasta afectiune?
• Care este durata si cand trebuie administrat acest tratament?
• Ce modificari ale stilului de viata sunt recomandate pentru a preveni aparitia patologiei?