IgM (Imunoglobulina M)

Analiza pentru dozarea imunoglobulinei M (IgM) este o invetigatie utilizata pentru a evalua nivelul de IgM in organism. Aceasta este indicata pentru diagnosticarea si monitorizarea infectiilor acute, dar este recomandata si in alte situatii, precum:

• determinarea afectiunilor asociate cu defecte ale productiei de imunoglobuline;
• evaluarea starilor de inflamatie cronica;
• monitorizarea evolutiei unei patologii;
• identificarea bolilor neurologice asociate cu o crestere a IgM (analiza este efectuata dintr-o proba de lichid cefalorahidian).

Medicul poate recomanda dozarea de IgM in cazul diareei cronice, cu scopul de a identifica cauza acesteia. Suplimentar, analiza poate fi utila si pentru persoanele care dezvolta infectii recurente (repetate) la nivelul:

• sistemului digestiv;
• tractului respirator.

Imunoglobulina M este un anticorp produs de catre componentele sistemului imunitar. Acesta este primul anticorp care se formeaza la contactul cu un agent patogen. De aceea, imediat dupa infectare, concentratie de IgM creste semnificativ, se mentine pentru cateva saptamani, iar ulterior scade, fiind inlocuita de IgG (imunoglobulina G).

Identificarea nivelului de IgM are si rolul de a determina anumite afectiuni ale sistemului imunitar. Cand mecanismele imune nu functioneaza corespunzator, secretie de IgM poate fi foarte scazuta sau crescuta. In ambele situatii, apar simptome specifice, insotite de alterarea starii generale de sanatate.

Recomandarile pentru efectuarea acestei investigatii medicale pot fi multiple. Medicul stabileste cand este necesara aceasta analiza, in functie de starea de sanatate a pacientului. Insa, de cele mai multe ori analiza pentru determinarea nivelului de IgM este indicata cand este suspectata o tulburare a sistemului imunitar in care imunoglobulina este deficitara sau produsa in exces. Infectiile recurente sunt sugestive pentru un nivel scazut de IgM, in timp ce infectiile cronice apar in cazul unei secretii crescute a acestei imunoglobuline.

Alte situatii in care aceasta analiza este utila sunt reprezentate de:

• infectii severe care sunt caracterizate in mod normal de simptome de intensitate usoara (infectia cu Citomegalovirus, infectiile fungice);
• istoric familial de afectiuni ale sistemului imunitar care afecteaza productia de IgM;
• prezenta unei boli autoimune;
• diagnosticarea unui proces neoplazic la nivelul maduvei spinarii sau in sange.

Pregatirea pentru analiza

Inainte de efectuarea acestei analize nu este necesara o pregatire speciala. In plus, analiza poate fi realizata in orice moment al zilei.

Dozarea concentratiei de IgM se face dintr-o proba de sange, care se obtine prin punctie venoasa. Aceasta procedura este minim invaziva, nu creeaza un disconfort semnificativ si are o durata de doar cateva minute. Daca urmeaza sa ti se recolteze sange, iata care sunt pasii ce vor fi realizati:

• la nivelul bratului este aplicat un garou, pentru a evidentia planul venos si a reduce fluxul sanguin;
• zona de piele de unde se recolteaza este dezinfectata cu alcool sanitar, cu scopul de a reduce riscul de infectare;
• punctia venoasa se efectueaza cu ajutorul unui ac fin;
• intr-o eprubeta este colecta un volum mic de sange;
• garoul este indepartat;
• pe piele este aplicat un plasture, pentru a preveni intrarea germenilor la nivelul locului de punctie.

Dupa finalizarea procedurii, este important a mentine o presiune usoara la nivelul zonei de prelevare. In acest mod, riscul de a dezvolta echimoze este foarte mic. Ulterior, iti poti relua activitatile obisnuite.

Finalizarea procesarii probei de sange este realizata in aproximativ 2-3 zile, cand sunt eliberate rezultatele analizei. Pentru o interpretare corecta este necesar a merge la medic. De aceea, dupa aflarea rezultatelor, este util a face o programare la cabinetul medical.

Valorile considerate normale sunt urmatoarele:

Intervalele de referinta reprezinta limitele intre care dozarea IgM este considerata normala. Acestea pot varia in functie de laboratorul de analize unde se realizeaza masurarea si aparatura folosita.

Valori crescute

In cele mai multe dintre situatiile in care se constata o productie in exces de IgM, este prezenta o afectiune neoplazica, precum:

• mielomul multiplu;
• limfomul;
• leucemia limfocitara cronica;
• macroglobulinemia Waldenstrom.

Alte afectiuni asociate cu un nivel crescut de IgM sunt:

• bolile autoimune;
• hepatita;
• ciroza;
• infectiile cronice.

Valori scazute

Obtinerea unui nivel redus de IgM poate avea mai multe cauze. Una dintre acestea este reprezentata de o afectiune genetica, care impiedica realizarea unei productii optime a imunoglobulinelor.

Pot exista si unele patologii in care imunoglobulinele nu sunt sintetizate ca urmare a unei concentratii reduse de proteine in organism. Printre acestea se afla:

• afectiunile renale;
• bolile hepatice;
• tulburarile de absorbtie;
• complicatiile diabetului zaharat.

Intelegerea completa a rolului acestei analize poate fi dificila uneori. De aceea, este important a-i adresa medicului unele intrebari, precum:

• Ce semnificatie au rezultatele obtinute?
• Cum influenteaza valorile obtinute starea de sanatate?
• Exista un tratament pentru corectarea valorilor obtinute?
• Este necesar a repeta analiza?
• Ce modificari ale stilului de viata sunt necesare pentru ameliorarea starii de sanatate?