Insulina

Descoperirea insulinei este una dintre cele mai importante realizari medicale ale secolului XX, care a revolutionat tratamentul diabetului zaharat, salvand milioane de vieti. Pana la descoperirea insulinei, diabetul de tip 1 era considerat o boala mortala, deoarece nu exista un tratament eficient pentru a controla nivelul ridicat de glucoza din sange. 

Insulina este un hormon esential pentru reglarea metabolismului glucozei si este produs de pancreas. Rolul sau principal este de a controla nivelul zaharului (glucozei) din sange si de a permite celulelor organismului sa foloseasca glucoza ca sursa de energie.

Secretia insulinei este un raspuns al organismului la nivelul de glucoza din sange. Cele mai importante momente ale secretiei de insulina pot fi:

• dupa masa – dupa consumul unor alimente ce contin carbohidrati;
• in timpul digestiei;
• secretia bazala – eliberata in cantitati mici pe parcursul zilei, pentru a regla nivelul de glicemie.

Insulina are mai multe roluri in organism, dar cele mai importante sunt reprezentate de:

• scaderea nivelului de glucoza din sange;
• facilitarea patrunderii glucozei in celule;
• inhibarea productiei de glucoza de catre ficat;
• sinteza proteinelor, a grasimilor.

Dozarea nivelului de insulina se recomanda in special persoanelor care prezinta frecvent hipoglicemii, adica scaderea concentratiei de glucoza din sange. Insa, analiza de insulina poate fi indicata si pentru:

• evaluarea functiei de secretie pancreatice de insulina;
• diagnosticarea insulinomului (tumora secretanta de insulina);
• determinarea rezistentei la insulina;
• identificarea necesarului de insulina in cazul pacientilor diagnosticati cu diabet de tip II.

Adesea, analiza pentru monitorizarea concentratiei de insulina din sange este insotita si de alte investigatii. Medicul endocrinolog sau diabetolog decide care sunt cele mai potrivite analize in functie de starea de sanatate a fiecarui pacient.

Prin intermediul analizelor de dozare a insulinei si a glucozei din sange poate fi calculat si indicele Homa. Acesta este un instrument utilizat pentru a evalua rezistenta la insulina si functia celulelor beta ale pancreasului, care sunt responsabile de producerea insulinei. O valoare normala a indicelui Homa este sub 1. Un indicele Homa crescut semnifica prezenta rezistentei la insulina (insulinorezistenta), adica raspunsul ineficient al celulelor la actiunea insulinei. El este folosit adesea in combinatie cu alte teste de sange si poate ghida tratamentele pentru diabet si alte tulburari metabolice.

Aceasta analiza permite dozarea insulinei din sangele pacientului. Insulina este un hormon secretat de pancreas, ce are rol in reglarea nivelul glicemiei din sange, favorizand intrarea glucozei in celulele. Cantitatea de insulina eliberata de pancreas este puternic influentata de concentratie de glucoza, dar exista si alti hormoni care pot inhiba sau stimula secretia acesteia: 

• glucagonul;
• secretina;
• gastrina;
• adrenalina;
• noradrenalina;
• somatostatina.

Insulina nu are o concentratie uniforma in sange. Ea este secretata in functie de cantitatea de carbohidrati ingerata, care determina cresterea glicemiei. Un nivel prea scazut de insulina, conduce la o glicemie crescuta (hiperglicemie), dar si la imposibilitatea celulelor de a produce energie din aceasta. Astfel, sunt initiate alte mecanisme de producere a energiei. O concentratie prea mare de insulina face ca o mare parte din glucoza din sange sa intre in celule (hipoglicemie). In astfel de situatii, apar semne si simptome caracteristice care creeaza disconfort si afecteaza viata pacientului. 

Principala recomandare a efectuarii analizei pentru dozarea insulinei este reprezentata de persistenta semnelor si a simptomelor specifice hipoglicemiei. Cele mai frecvente manifestari ale acestei stari sunt reprezentate de:

• transpiratie excesiva;
• stare de agitatie;
• palpitatii;
• stare de ameteala;
• tulburari de vedere (vedere incetosata);
• senzatie de foame;
• sincopa (lesin);
• crize convulsive.

De asemenea, dozarea insulinei din sange este realizata si pentru a evalua rezistenta la insulina. In astfel de situatii, valorile obtinute sunt interpretate si cu valorile altor analize medicale. Pacientii care sunt evaluati pentru identificarea rezistentei la insulina sunt cei diagnosticati cu:

• sindrom metabolic;
• obezitate;
• prediabet;
• diabet tip II;
• sindromul ovarelor polichistice.

Pregatirea pacientului pentru analiza insulinei din sange este esentiala pentru a obtine rezultate precise si relevante. Este important sa nu fi consumat alimente pentru o perioada de 8–12 ore inainte de prelevarea sangelui. Aceasta inseamna ca analiza este cel mai adesea efectuata dimineata, dupa o noapte de repaus alimentar. In aceasta perioada, se permite doar consumul de apa, dar fara sucuri, cafea, ceai sau alte bauturi care pot influenta nivelul de insulina.

Este indicat a evita:

• activitatea fizica intensa;
• evenimentele stresante;
• consumul de alcool;
• fumatul.

Valorile considerate a fi normale indica un nivel al insulinei in sange situat in intervalul 2,6 – 24,9 μUI/ml (microunitati internationale pe mililitru). Interpretarea rezultatelor obtinute se face intotdeauna de catre medic in timpul consultului. In functie de nivelul de insulina, acesta stabileste diagnosticul si recomanda tratamentul optim pentru pacient, dar si eventualele schimbari ale stilului de viata care sa previna aparitia complicatiilor.

O crestere a concentratiei de insulina din sange peste valorile de referinta poate aparea in cazul urmatoarelor afectiuni:

• insulinom;
• diabet zaharat tip II;
• sindrom metabolic;
• obezitate;
• rezistenta crescuta la insulina;
• acromegalie;
• sindromul Cushing.

Valori crescute ale insulinei se pot obtine si in cazul administrarii urmatoarelor medicamente:

• contraceptive orale;
• levodopa;
• corticosteroizi.

Excesul de insulina, cunoscut si sub denumirea de hiperinsulinemie, poate provoca o serie de simptome si efecte asupra organismului. Hiperinsulinemia poate duce la hipoglicemie (scaderea nivelului de glucoza din sange), care se manifesta prin simptome, precum:

• stare de slabiciune;
• oboseala accentuata;
• tremur;
• iritabilitate;
• concentrare diminuata;
• convulsii.

De aceea, este important a-i spune medicului tratamentele urmate, precum si suplimentele alimentare administrate. De cele mai multe ori, dupa intreruperea acestor medicamente, valorile insulinei revin la normal.

Scaderea concentratiei de insulina din sange poate fi asociata cu:

• diabet zaharat tip I;
• pancreatita cronica;
• cancer pancreatic;
• hipopituitarism.

Este important de mentionat ca prezenta anticorpilor anti-insulina in sange poate conduce la valori mai scazute ale insulinei. De asemenea, preparatele ce contin biotina pot reduce nivelul de insulina. 

Dupa efectuarea dozarii de insulina din sange este recomandat a efectua un consult medical. In cadrul acestuia pacientul poate adresa urmatoarele tipuri de intrebari medicului, pentru o intelegere mai buna a situatiei sale medicale:

• Ce semnificatie medicala are nivelul de insulina detectat?
• Care sunt cauzele acestui nivel de insulina?
• Este necesara repetarea testului?
• Ce complicatii pot aparea?
• Ce schimbari ale stilului de viata sunt recomandate?

Dozarea insulinei din sange este o investigatie utila pentru determinarea diferitelor patologii metabolice. Aceasta este recomandata in special pacientilor care prezinta des episoade de hipoglicemie, dar si celor diagnosticati cu diabet, obezitate, sindromul ovarelor polichistice. Interpretarea rezultatelor se face doar de catre medic, luand in considerare starea de sanatate a pacientului si informatiile obtinute in cadrul altor investigatii.