T3 (Triiodotironina)

Medicul specialist poate recomanda efectuarea testului pentru triiodotironina (T3) pentru diagnosticarea patologiilor tiroidiene. Atunci cand are loc o dereglare a secretiei de T3 apare hipotiroidismul, caracterizat prin secretia insuficienta de hormon sau hipertiroidismul, care este definit printr-o secretie in exces.

Persoanelor care prezinta semne si simptome caracteristice patologiilor tiroidiene le este recomandata vizita la medicul specialist pentru stabilirea diagnosticului si instituirea tratamentului corespunzator. In lipsa aplicarii acestuia, patologia persista in organism cu aparitia complicatiilor.

Testul pentru T3 masoara nivelul de triiodotironina din circulatia sangvina. Tiroida este o glanda endocrina, situata in loja anterioara a gatului. Aceasta este formata din doi lobi, uniti anterior prin intermediul istmului tiroidian. Rolul tiroidei este de a secreta hormonii triiodotironina (T3) si tiroxina (T4).

In organismul uman, hormonii tiroidieni intervin in:

• controlul fortei musculare;
• dezvoltarea sistemului nervos;
• reglarea temperaturii corpului;
• controlul greutatii corporale.

Hormonul T3 se gaseste in circulatia sangvina sub doua forme:

• T3 liber;
• T3 conjugat cu proteine plasmatice.

Testul pentru T3 se poate efectua cand pacientul prezinta semnele si simptomele specifice unui dezechilibrul hormonal de tip tiroidian. Printre acestea se regasesc:

• pierderea sau luarea in greutate;
• anxietatea;
• oboseala;
• exoftalmia;
• tremorul extremitatilor (mainilor);
• cresterea ritmului cardiac;
• tulburari ale ciclului de somn;
• scaderea tolerantei la temperaturi ridicate sau scazute;
• tranzit intestinal accelerat.

Pacientilor care prezinta aceste semne si simptome specifice patologiilor tiroidiene le este recomandata vizita la medicul endocrinolog. Acesta va realiza anamneza si examenul clinic pentru diagnosticarea patologiei. Apoi, medicul specialist poate recomanda efectuarea dozarii hormonale pentru stabilirea diagnosticului de certitudine.

Este indicat ca recoltarea sa aiba loc in prima parte a zilei, pe nemancate. De asemenea, pregatirea pentru procedura nu necesita alte masuri speciale. In cazul pacientilor cu alte patologii asociate, medicul specialist poate oferi alte recomandari necesare in pregatirea pentru recoltare.

Prima etapa a procedurii de prelevare presupune asepsia zonei. Aceasta are rolul de a reduce riscul de infectare. Ulterior, personalul medical specializat va realiza o punctie venoasa cu ajutorul unui ac si va extrage intr-un flacon cantitatea de sange necesara. Pacientul poate resimti o usoara durere la nivelul zonei de tegument unde s-a efectuat procedura, dar aceasta dispare in cateva minute.

De asemenea, pentru a preveni aparitia echimozelor, personalul medical va solicita pacientului sa aplice o usoara presiune in zona de unde s-a extras proba. Dupa recoltare, proba va fi trimisa la laboratorul de analize.

Valoarea normala a T3 este de aproximativ:

• 60-180 nanograme pe decilitru (ng/dL);
• 0,9-2,8 nanomoli pe litru (nmol/L).

Valorile standard pot fi diferite in functie de laboratorul unde se efectueaza recoltarea. Nivelul de T3 din sange poate varia in functie de:

• varsta;

Odata cu inaintarea in varsta s-a constatat o scadere treptata a secretiei de hormoni tiroidieni.

• sex;

Persoanele de sex feminin prezinta adesea valori mai mici ale nivelului de T3 in comparatie cu persoanele de sex masculin. De asemenea, diagnosticarea patologiilor de natura tiroidiana este dificila, de cele mai multe ori simptomele fiind atribuite perioadei de menopauza sau imbatranirii. Este indicat ca persoanele de sex feminin sa efectueze regulat analizele de sange pentru a putea diagnostica in timp patologiile hormonale si a aplica tratamentul corespunzator.

• patologiile asociate;

Patologiile din istoricul medical al pacientului pot contribui la aparitia unor modificari ale nivelului de T3.

• sarcina;

In timpul sarcinii, glanda tiroida a mamei sufera modificari functionale. Aceasta trebuie sa isi adapteze nivelul de secretie astfel incat cantitatea de hormoni sa asigure atat nevoile hormonale ale mamei cat si ale fatului. Astfel, analizele medicale pot releva modificari ale T3 specifice hipertiroidismului. In cazuri exceptionale, in timpul sarcinii poate aparea o inhibare a secretiei de hormoni tiroidieni, astfel simptomele prezentate sa fie specifice hipotiroidismului.

• medicatie;

Unele medicamente folosite pentru tratamentul patologiilor de fond (patologii cronice din istoricul medical) ale pacientului pot interfera cu nivelul de secretie al hormonilor tiroidieni.

• anotimp;

Nivelul T3 din sange se poate modifica in functie de anotimp. Astfel, primavara si vara nivelurile de T3 sunt scazute. Apoi, in cursul toamnei si al iernii, concentratia de T3 creste pentru a asigura functionalitatea optima a organismului.

Valori crescute

Valorile crescute ale T3 sunt caracteristice hipertiroidismului. Acesta este caracterizat prin cresterea sintezei si secretiei glandei tiroide. Cauzele care determina aparitia hipertiroidismului sunt:

• nodulii tiroidieni;
• boala Graves;

Factorii de risc care contribuie la aparitia hipertiroidismului sunt:

• istoricul familial de boala tiroidiana;
• sarcina;
• istoricul medical personal (anemie pernicioasa).

Complicatiile care pot aparea in hipertiroidism sunt:

• afectiuni oftalmologice (exoftalmie);
• fragilitate crescuta a oaselor;
• patologii cardiace;
• febra;
• tahicardie;
• diaree;
• delirium;
• deshidratare;

Valori scăzute

Valorile scazute ale T3 sunt caracteristice hipofunctiei tiroidiene. Scaderea secretiei de hormoni tiroidieni se regaseste sub denumirea de hipotiroidism. Cauzele care conduc la reducerea concentratiei sangvine a hormonilor tiroidieni sunt:

• tiroidita;
• boala Hashimoto;
• radioterapia;
• tiroidectomia partiala (indepartarea unui lob sau a unei zone de tesut tiroidian);
• hipotiroidismul congenital;
• medicatia;
• aportul scazut de iod.

Factorii de risc care contribuie la aparitia hipotiroidismului sunt:

• varsta peste 60 de ani;
• sexul feminin;
• istoricul familial de boli endocrine;
• sarcina;
• diabetul de tip I;
• sindroamele genetice (Sindromul Turner, Sindromul Sjögren);
• istoricul personal de boala (lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida).

Dupa efectuarea testului pentru T3, pacientilor le este recomandata vizita la medicul specialist. Acesta va stabili diagnosticul corect in functie de datele obtinute din:

• anamneza;
• examen clinic obiectiv;
• examen paraclinic (analizele medicale).

Ulterior, pacientului i se vor oferi informatiile necesare pentru a urma corect tratamentul. Insa, pentru a intelege pe deplin toate aspectele, pacientului poate adresa urmatoarele intrebari:

• Care este cauza modificarii valorilor T3?
• Care este cel mai optim tratament?
• Ce schimbari ale stilului de viata ar trebui implementate?