Timp de sangerare

Timpul de sangerare este o investigatie care permite masurarea functiei plachetare si vasculare, adica monitorizeaza hemostaza primara. Aceasta investigatie poate fi utilizata pentru diagnosticarea patologiilor ce implica anormalitati de structura sau de functie ale trombocitele (plachete), precum:

• trombocitemia;
• boala von Willebrand;
• trombastenia Glanzmann;
• boala Bernard-Soulier.

De asemenea, timpul de sangerare este indicat si pentru evaluarea functiei trombocitelor cand sunt administrate unele medicamente, precum:

• acidul acetilsalicilic (aspirina);
• agenti antiplachetari.

Determinarea timpului de sangerare este util si pentru pacientii care urmeaza sa aiba o interventie chirurgicala. Acest test poate fi realizati impreuna cu alte investigatii pentru a evalua starea de coagulabilitate a pacientului, astfel incat riscul de a dezvolta complicatii in timpul operatiei sa fie cat mai redus.

Timpul de sangerare este o investigatie care permite masurarea timpului in care se formeaza cheagul de sange si care opreste sangerare. Astfel, in cadrul acestei analize se realizaza o leziune care produce sangerare. Pentru a opri sangerarea, organismul realizeaza o serie de actiuni, ce pot fi monitorizate prin intermediul acestui test:

• constrictia vaselor sanguine;
• activarea, aderarea si agregarea trombocitelor.

Suplimentar fata de aceste mecanisme, factorii de coagulare se activeaza si conduc la aparitia cheagului de sange, care opreste sangerarea. Insa, pentru a evalua si caile de coagulare sunt necesare analize suplimentare de sange.

Timpul de sangerare este o investigatie ce este recomandata de catre medic cand doreste a evalua:

• functia vasculara (constrictia reflexa ca urmare a injuriei vasculare);
• functia plachetara (activarea, aderarea si agregarea trombocitelor la locul leziunii).

Aceasta analiza este indicata cand este suspectata existenta unor tulburari ale mecanismelor procesului de coagulare. De asemenea, testul este util si pacientilor care prezinta episoade hemoragice (de sangerare) fara o cauza cunoscuta. Determinarea timpului de sangerare este unul dintre testele recomandate pacientilor care urmeaza sa aiba interventii chirurgicale.

Inainte de determinarea timpului de sangerare este important ca pacientul sa nu utilizeze medicamente, precum aspirina, deoarece acestea pot modifica valorile testului. Un alt element care poate contribui la obtinerea unor rezultate neconcludente este consumul de alcool.

Determinarea timpul de sangerare poate fi realizata prin 2 tehnici:

• Duke;

Metoda Duke

Metoda Duke se realizeaza prin efectuarea unei incizii de dimensiuni reduse la nivelul lobului urechii sau al pulpei degetului. Incizia va avea o adancime de aproximativ 2 milimetri.

Metoda Ivy

Metoda Ivy consta in realizarea unei incizii la nivelul antebratului. Aceasta are dimensiuni reduse, 1 centimetru lungime si o adancime de 1-3 milimetro. Pacientului ii este plasata o manseta la nivelul bratului ce va avea o presiune de 40 mmHg (milimetri coloana de mercur).

In cadrul ambelor tehnici de realizare a testului este utilizat un cronometru pentru a masura perioada de timp pana la oprirea sangerarii. Prima etapa consta in asepsia zonei de interes cu eter, alcoolul sanitar putand conduce la modificarea rezultatelor obtinute, asa ca nu este utilizat. Se realizeaza o incizie de dimensiuni reduse, cu o lama fina. La un interval de 30 secunde, sangele este indepartat printr-o usoara tamponare. Cand sangerarea nu mai este prezenta, se opreste cronometrul si se stabileste rezultatul testului.

In cazul in care sangerare continua pana la 20 minute, rezultatele testului mentioneaza acest aspect, dar testul se opreste. Astfel, se vor aplica metode specifice pentru oprirea sangerarii.

Este important de mentionat ca rezultatele normale au valori diferite in functie de tehnica utilizata, astfel:

• metoda Duke: sub 3 minute;
• metoda Ivy: sub 8 minute.

Rezultatele obtinute de pacient sunt interpretate de catre medic, in functie de particularitatile acestuia. Astfel, este util a se lua in considerare diagnosticele stabilite pana in prezent, tratamentele urmate si simptomele manifestate.

Valori crescute

Un interval crescut al timpului de sangerare este asociat cu prezenta unor coagulopatii (tulburari ale coagularii). Astfel, pot fi prezente patologii precum:

• trombocitemii;
• boala von Willebrand;
• sindromul Bernard-Soulier;
• macroglobulinemia Waldenstrom;
• mielomul multiplu.

Insa, pentru confirmarea diagnosticului pot fi necesare investigatii suplimentare. Acestea sunt recomandate de medic in functie de starea de sanatate a fiecarui pacient.

O crestere a duratei timpului de sangerare se poate obtine si in cazul utilizarii urmatoarelor tipuri de medicamente:

• aspirina;
• anticoagulante orale;
• heparina;
• blocanti ai canalelor de calciu;
• nitrati;
• beta-blocante;
• antiinflamatoare nesteroidiene.

Consumul de alcool poate determina cresterea timpului de sangerare. Insa, in aceasta situatie se considera ca rezultatul obtinut este fals pozitiv.

Valori scazute

Obtinerea unui timp de sangerare scazut nu are semnificatie clinica semnificativa in cele mai multe dintre situatii. Insa, s-a evidentiat o asociere intre scurtarea timpului de sangerare si afectiuni, precum:

• diabetul zaharat;
• hiperlipoproteinemia;

Interpretarea rezultatelor se face de catre medic. Astfel, acesta va analiza valoarea obtinuta, impreuna cu rezultatelor altor investigatii efectuate si cu starea generala a pacientului si va stabili diagnosticul adecvat, dar si tratamentul optim. Este important si ca pacientul sa inteleaga care este scopul efectuarii acestei analize si cum influenteaza rezultatele obtinute metodele terapeutice indicate de medic. Astfel, pacientul poate adresa intrebari, precum:

• Cum se interpreteaza rezultatele obtinute?
• Ce sugereaza valoarea obtinuta despre starea mea de sanatate?
• Exista tratamente care sa corecteze timpul de sangerare?
• Cum pot fi prevenite afectiunile ce afecteaza coagularea sangelui?
• Ce alte analize sunt utile pentru evaluarea starii de sanatate?
• Ce schimbari ale stilului de viata pot imbunatati starea de sanatate?