Cele mai frecvente infectii respiratorii

O infectie a tractului respirator poate afecta sinusurile, gatul, plamanii sau caile respiratorii. De la o banala durere de gat, o astfel de afectiune poate ajunge pana la complicatii severe, precum insuficienta respiratorie, atunci cand exista prea mult dioxid de carbon in sange. De asemenea, in cazuri grave, infectia se poate raspandi si in alte parti ale corpului, cum ar fi creierul sau inima.

O infectie a cailor respiratorii superioare poate fi cauzata de un virus sau o bacterie care intra in sistemul respirator. De exemplu, te poti infecta dupa ce ai atins o suprafata contaminata sau ai dat mana cu o persoana bolnava si apoi iti atingi gura, nasul sau ochii.

Dar, cel mai frecvent infectiile respiratorii se produc prin picaturile Pflugge pe care o persoana infectata le elimina atunci cand vorbeste, canta, tuseste sau stranuta. Acestea raman in suspensie in aer pentru o perioada sufficient de mare de timp cat sa le poti inhala daca stai la mai putin de 1,5-2 m de persoana contagioasa.

Aceste infectii sunt foarte comune, astfel ca oricine este expus riscului de a se imbolnavi. Sunt insa anumite grupuri de oameni mai expuse riscului de a contracta infectii. Copiii sunt expusi unui risc ridicat, deoarece intra in contact cu alti copii care pot fi purtatori de virus. De asemenea, copiii se spala pe maini mai rar decat adultii. In plus, exista un risc mai mare sa-si bage degetele in ochi, nas si gura, permitand germenilor sa se raspandeasca usor.

De asemenea, persoanele care au probleme cu inima sau plamanii prezinta un risc mai mare de a face o infectie a cailor respiratorii superioare. Cei care au un sistem imunitar slab, din cauza unei alte boli, pot avea infectii mai severe.

Simptomele unei infectii respiratorii

Daca ai contractat o infectie respiratorie, este posibil sa ai una sau mai multe dintre urmatoarele simptome:

• Tuse
• Febra
• Voce ragusita
• Oboseala si lipsa de energie
• Ochi rosii
• Nas care curge
• Durere de gat
• Ganglioni limfatici umflati

Infectiile cailor respiratorii superioare dureaza de obicei una pana la doua saptamani. De cele mai multe ori, ele trec de la sine, iar bolnavul trebuie sa isi asigure o buna hidratare. In cazul in care simptomele persista mai mult de doua saptamani, anunta-ti medicul. Este posibil sa ai o alta afectiune ce cauzeaza simptomele, cum ar fi pneumonia sau bronsita.

Exista doua tipuri de infectii respiratorii, respectiv:

• infectii ale cailor respiratorii superioare
• infectii ale cailor respiratorii inferioare
• infectie a cailor respiratorii superioare afecteaza sinusurile si gatul.

Infectiile cailor respiratorii superioare includ:

• Raceala
• Epiglotita
• Laringita
• Faringita (durere in gat)
• Tonsilita (amigdalita)
• Otita
• Sinuzita (infectie a sinusurilor)

O infectie a cailor respiratorii inferioare afecteaza traheea, arborele bronsic si plamanii. In general, infectiile respiratorii inferioare dureaza mai mult si sunt mai grave.

Aceste infectii includ:

• Traheobronsita, o infectie pulmonara care provoaca tuse si febra
• Bronsiolita, o infectie a bronhiilor mici care afecteaza mai ales copiii mici
• Pneumonia, o infectie care cuprinde si alveolele pulmonare, adica structurile de forma unui ciorchine de strugure unde se fac schimburile de gaze intre sange si plamani.

Vorbim in continuare despre cele mai comune infectii respiratorii, care isi fac simtita prezenta in special in sezonul rece.

Raceala

Racelile obisnuite sunt cele mai raspandite dintre toate infectiile respiratorii. Ele sunt principala cauza a vizitelor pacientilor la medic, precum si a absenteismului la locul de munca si la scoala. Cele mai multe raceli sunt cauzate de virusuri. Rinovirusurile, cu peste 100 de serotipuri, sunt cei mai frecventi agenti patogeni, provocand cel putin 25% dintre raceli la adulti. Coronavirusurile pot fi responsabile pentru mai mult de 10% dintre cazuri. Virusurile paragripale, adenovirusurile si virusurile gripale au fost toate legate de sindromul de raceala comuna. Toate aceste organisme prezinta variatii sezoniere ale incidentei. In acelasi timp, cauza a 30% pana la 40% dintre sindroamele racelilor uzuale nu a fost determinata.

Simptome

Dupa o perioada de incubatie de 48–72 de ore, apar atat la adulti, cat si la copii, simptome clasice de curgere si obstructie nazala, stranut, durere in gat si tuse. De asemenea, pot fi prezente mialgia (dureri musculare) si durerile de cap. Febra este rara. Durata simptomelor si a excretiei virale variaza in functie de agentul patogen si de varsta pacientului. Complicatiile sunt de obicei rare, dar pot urma sinuzita si otita medie.

Diagnosticare

Diagnosticul unei raceli obisnuite se bazeaza de obicei pe simptome, respectiv lipsa febrei combinata cu simptomele de localizare la rinofaringe. Spre deosebire de rinita alergica, eozinofilele sunt absente din secretiile nazale.

Prevenire si tratament

Tratamentul racelii comune necomplicate este in general simptomatic. Decongestionantele, antipireticele, lichidele si repausul la pat sunt, de obicei suficiente. Restrictionarea activitatilor pentru a evita infectarea altora, impreuna cu spalarea mainilor, sunt cele mai bune masuri pentru a preveni raspandirea bolii.

Sinuzita

Sinuzita este o afectiune inflamatorie acuta a unuia sau mai multor sinusuri paranazale. Infectia joaca un rol important in aceasta afectiune. Sinuzita rezulta adesea din infectii ale altor parti ale tractului respirator, deoarece sinusurile paranazale sunt invecinate cu tractul respirator superior si comunica cu acesta.
Sinuzita acuta urmeaza cel mai adesea unei raceli obisnuite, care este de obicei de natura virala. Rinita vasomotorie si alergica poate fi, de asemenea, regasita in antecedentele care favorizeaza dezvoltarea sinuzitei. Obstructia ostiilor sinusale din cauza deviatiei septului nazal, prezenta de corpi straini, polipi sau tumori poate predispune la sinuzita. Infectia sinusurilor maxilare poate urma extractiilor dentare sau extindereii unei infectii de la radacinile dintilor superiori.

Cei mai frecventi agenti bacterieni responsabili de sinuzita acuta sunt:

• Streptococcus pneumonia
• Haemophilus influenzae
• Moraxella catarrhalis.

De asemenea, adesea au fost identificate si alte organisme, inclusiv Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes si anaerobi. Sinuzita cronica este de obicei o infectie mixta a organismelor aerobe si anaerobe.

Odata cu multiplicarea bacteriana in cavitatile sinusurilor, mucusul este transformat in exsudate mucopurulente. Puroiul irita in continuare mucoasa provocand mai mult edem, distrugere epiteliala si obstructie ostiala. Atunci cand sinuzita acuta nu este rezolvata si devine cronica, poate aparea ingrosarea mucoasei si dezvoltarea polipilor.

Simptome

Pe langa secretiile nazale, sunt prezente durerea, senzatia de presiune si sensibilitate la nivelul sinusului afectat. De asemenea, pot aparea starea de rau si febra.

Diagnostic

Pentru sinuzita acuta, diagnosticul se face pe baza constatarilor clinice. O cultura bacteriana a secretiei nazale poate fi luata, dar nu este foarte utila, deoarece organismele recuperate sunt in general contaminate de flora existenta in nas. In sinuzitele cronice, poate fi necesara o examinare dentara atenta, cu radiografii ale sinusurilor.

Prevenire si tratament

Tratamentul simptomatic cu analgezice, antiiinflamatoare si un decongestionant pentru a favoriza drenajul sinusal poate fi suficient. Pentru terapia antimicrobiana, poate fi utilizat un antibiotic. Pentru sinuzita cronica, atunci cand tratamentul conservator nu duce la vindecare, poate fi necesara irigarea sinusului afectat. Nu sunt disponibile proceduri preventive specifice. Sunt importante insa ingrijirea adecvata a rinitei infectioase si/sau alergice, corectarea chirurgicala pentru ameliorarea sau evitarea obstructiei ostiilor sinusale.

Otita

Infectiile urechilor sunt frecvent intalnite in practica medicala, in special la copiii mici. Otita externa este o infectie care implica canalul auditiv extern, in timp ce otita medie denota inflamatia urechii medii.

Otita este cauzata de diferite bacterii, dar si virusii respiratori pot juca un rol in producerea otitei medii.

Canalul auditiv ingust si sinuos este captusit de un epiteliu de suprafata de protectie. Factorii care pot perturba mecanismele naturale de protectie, precum temperatura si umiditatea ridicate, traumatismele, alergia, macerarea tesuturilor, indepartarea cerumenului si un mediu cu pH alcalin favorizeaza dezvoltarea otitei externe.

Otita medie se produce, de obicei, in urma unei infectii a cailor respiratorii superioare care se extinde de la nazofaringe prin trompa lui Eustachiu pana la urechea medie. Suflarea puternica a nasului in timpul unei raceli obisnuite, schimbarile bruste ale presiunii aerului si perforarea membranei timpanice favorizeaza, de asemenea, dezvoltarea otitei medii. Prezenta secretiei purulente in urechea medie poate duce la raspandirea infectiei la urechea interna si la mastoide sau chiar meninge.

Manifestari ale otitei externe

Furunculii urechii externe, asemanatoare celor din infectia pielii, pot provoca dureri severe si o senzatie de infundare in canalul urechii. Cand furunculul se scurge, se poate vedea o secretie purulenta. In otita externa generalizata sunt prezente mancarimi, durere si sensibilitate a lobului urechii. Pierderea auzului poate fi cauzata de obstructia canalului urechii prin umflare si prezentei de resturi de secretie purulenta.

Otita externa maligna tinde sa apara la pacientii diabetici varstnici. Se caracterizeaza prin dureri de urechi persistente severe, scurgeri purulente urat mirositoare si prezenta tesutului de granulatie in canalul auditiv. Infectia se poate raspandi si poate produce complicatii.

Otita medie

Otita medie acuta apare cel mai frecvent la copiii mici. De obicei, se manifesta prin durere de ureche severa persistenta, insotita de febra si varsaturi.

Diagnostic

Diagnosticul, atat al otitei externe, cat si al otitei medii se poate face din anamneza, simptomatologie clinica si examinare fizica. Inspectia membranei timpanice este o abilitate indispensabila pentru medici. Toate secretiile, ceara urechii si resturile trebuie indepartate si pentru a efectua o otoscopie adecvata.

Prevenire si tratament

O combinatie de antibiotice topice, cum ar fi sulfatul de neomicina, sulfatul de polimixina B si corticosteroizii utilizati ca picaturi pentru urechi, sunt o terapie eficienta. Exista si o serie de medicamente sub forma de picaturi, pentru a fi aplicate local.

Faringita

Faringita este o inflamatie a faringelui care implica tesuturile faringelui posterior si benzile faringiene laterale. Cauza unei faringite poate fi o infectie bacteriena, virala si fungica, precum si cauze neinfectioase, iritative, cum ar fi fumatul. Majoritatea cazurilor se datoreaza infectiilor virale si insotesc o raceala comuna sau o gripa.

Virusurile coxsackie de tip A pot provoca o faringita ulcerativa severa la copii (herpangina), iar adenovirusul si virusul herpes simplex, desi mai putin frecvente, pot provoca si faringita severa. Faringita este un simptom comun al infectiilor cu virusul Epstein-Barr si citomegalovirusul.

Streptococul beta-hemolitic de grupa A sau Streptococcus pyogenes este cel mai important agent bacterian asociat cu faringita si amigdalita acuta.

Simptome si manifestari

Faringita se prezinta, de obicei, prin rosu in gat, durere asemanatoare unei zgarieturi. Procesele inflamatorii pot acoperi amigdalele si stalpii amigdalelor. Pe peretii faringieni se pot observa si vezicule sau ulceratii. In functie de agentul patogen, pot fi prezente febra si manifestari sistemice precum starea de rau, mialgia sau cefaleea.

Diagnostic

Scopul in diagnosticarea faringitei este de a identifica situatiile care sunt produse de streptococii beta-hemolitici de grup A, precum si infectiile mai neobisnuite si potential grave. Diferitele forme de faringita nu pot fi distinse din punct de vedere clinic, fiind nevoie de testare cu ajutorul exudatelor.

Epiglotita si laringotraheita

Inflamatia cailor aeriene superioare este clasificata ca epiglotita sau laringotraheita in functie de localizare, manifestari clinice si agenti patogeni ai infectiei. Haemophilus influenzae tip B este cea mai frecventa cauza de epiglotita, in special la copiii cu varsta cuprinsa intre 2 si 5 ani. Epiglotita este mai putin frecventa la adulti.

Unele cazuri de epiglotita la adulti pot fi de origine virala. Majoritatea cazurilor de laringotraheita sunt cauzate de virusuri. Infectii bacteriene mai grave au fost asociate cu H influenzae tip b, streptococul beta-hemolitic de grup A si bacilul difteric.

Virusurile paragripale sunt cele mai frecvente, dar au fost implicati si virusul sincitial respirator, adenovirusurile, virusurile gripale, enterovirusurile si Mycoplasma pneumoniae.

Infectia virala a laringotraheitei incepe in mod obisnuit in nazofaringe si in cele din urma se deplaseaza in laringe si trahee. Inflamatia si edemul implica epiteliul, mucoasa si submucoasa subglotei ceea ce poate duce la obstructia cailor respiratorii.

Manifestari

Sindromul de epiglotita incepe cu debutul acut de febra, durere in gat, raguseala, salivare, disfagie (dificultate la inghitire) si progreseaza in cateva ore spre detresa respiratorie severa- o forma grava de insuficienta respiratorie. Cursul clinic poate fi fulminant si poate duce la deces.

Un istoric de simptome anterioare asemanatoare racelii este tipic pentru laringotraheita, cu rinoree, febra, dureri in gat si o tuse usoara. In cele din urma se dezvolta tahipneea, o tuse profunda.

Copiii cu traheita bacteriana par mai bolnavi decat adultii si prezinta un risc mai mare de a dezvolta obstructie a cailor respiratorii.

Prevenire si tratament

Epiglotita este o urgenta medicala, in special la copii. Toti copiii cu acest diagnostic trebuie supravegheati cu atentie si intubati pentru a mentine caile respiratorii deschise de indata ce este detectat primul semn de detresa respiratorie.

Infectii ale cailor respiratorii inferioare

Infectiile tractului respirator inferior includ bronsita, bronsiolita si pneumonia. Acestea, in special pneumonia, pot fi severe sau fatale. Desi virusurile, micoplasmele si ciupercile pot provoca toate infectii ale tractului respirator inferior, bacteriile sunt agentii patogeni dominanti, reprezentand un procent mult mai mare de infectii inferioare ale cailor respiratorii superioare.

Bronsita si bronsiolita

Bronsita si bronsiolita implica inflamarea arborelui bronsic. Bronsita este de obicei precedata de o infectie a tractului respirator superior sau face parte dintr-un sindrom clinic in boli precum gripa, rubeola, pertussis, scarlatina si febra tifoida.

Bronsita cronica cu tuse persistenta si productie de sputa pare sa fie cauzata de o combinatie de factori de mediu, cum ar fi fumatul si infectia bacteriana cu agenti patogeni precum H influenzae si S pneumoniae. Bronsiolita este o boala respiratorie virala a sugarilor si este cauzata in primul rand de virusul respirator sincitial. Alte virusuri, inclusiv virusurile paragripale, virusurile gripale si adenovirusurile sunt, de asemenea, recunoscute ca fiind cauze pentru bronsiolita.

Cand arborele bronsic este infectat, mucoasa produce secretii bronsice abundente. Afectarea mucoasei poate varia de la simpla pierdere a functiei mucociliare pana la distrugerea efectiva a epiteliului respirator, in functie de organismele implicate. Pacientii cu bronsita cronica prezinta o crestere a numarului de celule producatoare de mucus in caile respiratorii, precum si inflamatie si pierdere a epiteliului bronsic.

Manifestari clinice

Tusea persistenta este principalul simptom al bronsitei acute. Ea poate fi insotita de prezenta sputei si cresteri moderate ale temperaturii. Dezvoltarea infectiilor respiratorii poate duce la exacerbari acute ale simptomelor cu posibila instalare a unei detrese respiratorii severe.

Examinarea bacteriologica si cultura secretiilor respiratorii purulente trebuie efectuate intotdeauna pentru cazurile de bronsita acuta care nu este asociata cu o raceala comuna.

Pneumonie

Pneumonia este o inflamatie a parenchimului pulmonar. Afectarea tesutului pulmonar poate fi identificata prin examen fizic si radiografie toracica. Din punct de vedere anatomic, pneumonia lobara denota un proces alveolar care implica un intreg lob al plamanului, in timp ce bronhopneumonia descrie un proces alveolar care are loc intr-o distributie neregulata, fara a umple un intreg lob. Numerosi factori, inclusiv contaminantii de mediu si bolile autoimune, precum si infectia, pot provoca pneumonie.

Diferitii agenti infectiosi care provoaca pneumonia sunt clasificati in mai multe moduri in scopul testarii de laborator, al studiului epidemiologic si al stabilirii tratamentului. Pneumoniile care apar la persoanele de obicei sanatoase care nu sunt izolate intr-o institutie sunt clasificate ca pneumonii dobandite in comunitate.

Infectiile care apar in timp ce un pacient este spitalizat sau locuieste intr-o institutie, cum ar fi un azil de batrani, se numesc pneumonii dobandite in spital sau nosocomiale. Agentii patogeni etiologici asociati cu pneumoniile dobandite in comunitate si dobandite in spital sunt oarecum diferiti. Cu toate acestea, multe organisme pot provoca ambele tipuri de infectii.

Pneumonii bacteriene

Streptococcus pneumoniae este cel mai frecvent agent al pneumoniei bacteriene acute dobandite in comunitate. Pneumoniile cauzate de alti streptococi sunt mai putin frecvente.

Pneumonia cu Streptococcus pyogenes este adesea asociata cu o pneumonita hemoragica. Pneumoniile dobandite in comunitate cauzate de Staphylococcus aureus sunt, de asemenea, mai putin frecvente si apar de obicei dupa gripa.

Cei mai frecventi agenti ai pneumoniilor nosocomiale sunt bacilii aerobi gram negativi care rareori cauzeaza pneumonie la indivizii sanatosi. Sunt adesea identificate speciile Pseudomonas aeruginosa, Escherichia coli, Enterobacter, Proteus si Klebsiella.

Agentii mai putin obisnuiti care cauzeaza pneumonii includ Francisella tularensis, agentul tularemiei; Yersinia pestis, agentul ciumei, si Neisseria meningitidis, care de obicei provoaca meningita, dar poate fi asociata cu pneumonie.

Pneumonii de aspiratie

Pneumonia prin aspiratie de la organisme anaerobe apare de obicei la pacientii cu boala parodontala sau stare de constienta deprimata. Bacteriile implicate fac de obicei parte din flora orala, iar culturile prezinta in general o crestere bacteriana mixta.

Pneumonii atipice

Pneumoniile atipice sunt cele care nu sunt pneumonii bacteriene lobare tipice. Mycoplasma pneumoniae produce pneumonie cel mai frecvent la tinerii cu varsta cuprinsa intre 5 si 19 ani.
Pneumoniile virale sunt rare la adultii sanatosi. O exceptie este pneumonia virala cauzata de virusurile gripale, care poate avea o mortalitate ridicata la varstnici.

Pneumonia apare atunci cand mecanismele de aparare pulmonara sunt diminuate sau coplesite. Simptomele majore sau pneumonia sunt tusea, durerea in piept, febra, scurtarea respiratiei si producerea de sputa.

Pacientii sunt tahicardici. Pot fi prezente dureri de cap, confuzie, dureri abdominale, greata, varsaturi si diaree, in functie de varsta pacientului si de microorganismele implicate.

Infectia cu noul coronavirus

Simptomele COVID-19 si ale altor infectii respiratorii sunt foarte asemanatoare. Nu este posibila diagnosticarea COVID-19 doar pe baza simptomelor, fiind necesara testarea. Majoritatea persoanelor cu COVID-19 si alte infectii respiratorii vor avea o boala relativ usoara, mai ales daca au fost vaccinate.

Simptomele comune ale COVID-19, gripa si infectiile respiratorii includ:

• tuse
• temperatura ridicata, febra sau frisoane
• pierderea sau modificarea simtului normal al gustului sau al mirosului
• dificultati de respiratie
• oboseala inexplicabila, lipsa de energie
• dureri musculare sau dureri care nu se datoreaza exercitiilor fizice
• lipsa poftei de mancare
• durere de cap neobisnuita
• durere in gat, nas infundat sau care curge
• diaree, senzatie de rau

Infectiile respiratorii se pot raspandi cu usurinta intre oameni. Este important sa fii constient de simptome, astfel incat sa poti lua masuri pentru a reduce riscul de raspandire a infectiei la alte persoane.

Surse de informatie:

• my.clevelandclinic.org
• www.ncbi.nlm.nih.gov
• www.gov.uk