Criza de epilepsie: factori declansatori, simptome si tratament

Epilepsia este o boala a creierului, in care celulele nervoase nu transmit corespunzator semnale, ceea ce provoaca convulsii. Convulsiile sunt explozii necontrolate de activitati electrice la nivelul unor neuroni, care schimba senzatiile, comportamentele, constientizarea si miscarile musculare. Desi epilepsia nu poate fi vindecata, sunt disponibile multe optiuni de tratament. Pana la 70% dintre persoanele cu epilepsie pot gestiona boala cu ajutorul medicamentelor.

Crizele epileptice incep in creier. Exista si alte tipuri de convulsii, care sunt crize asemanatoare epilepsiei, dar ele nu au o cauza primara la nivelul creierului. Unele convulsii sunt cauzate de afectiuni cum ar fi:

• scaderea zaharului din sange (hipoglicemie);
• o modificare a modului in care functioneaza inima.

De asemenea, unele tipuri de convulsii la copii sunt convulsii febrile, atunci cand au o temperatura ridicata. Acestea nu sunt la fel cu crizele de epilepsie.

Ce este criza de epilepsie

Cum se manifesta epilepsia

Epilepsia este o tulburare cronica a creierului, in care grupurile de celule nervoase sau neuroni din creier trimit uneori semnale electrice amplificate, gresite si provoaca convulsii. In mod normal, neuronii genereaza semnale electrice si chimice, care actioneaza asupra altor neuroni, organe si muschi, pentru a produce ganduri, sentimente si actiuni.

In timpul unei crize de epilepsie, anumiti neuroni descarca o energie electrica neobisnuita, de pana la 4 ori mai mare si trimit semnale in acelasi timp, mult mai repede decat in ​​mod normal. Aceasta crestere a activitatii electrice excesive se poate produce in diferite regiuni ale creierului, ceea ce explica varietatea simptomelor -poate provoca miscari, senzatii, emotii si/sau comportamente involuntare. Perturbarea activitatii normale a celulelor nervoase poate provoca pierderea starii de constienta. Unii oameni isi revin imediat dupa o criza, in timp ce altora le poate lua cateva minute, pana la ore, pentru a se simti, din nou, normal. In acest timp, se pot simti:

• obositi;
• somnorosi;
• slabiti;
• confuzi.

Epilepsia, denumita uneori si tulburare convulsiva, poate avea multe cauze si poate provoca tipuri diferite de convulsii. Epilepsia variaza ca severitate si impact, de la o persoana la alta, si poate fi insotita de o serie de afectiuni coexistente.

Unele persoane pot avea convulsii (muschii se contracta in mod repetat) si isi pot pierde cunostinta. Altele pot, pur si simplu, sa se opreasca din ceea ce fac, sa aiba o scurta perioada de constientizare si sa priveasca in gol. Unii oameni au convulsii foarte rar, in timp ce altii pot avea mai multe convulsii in fiecare zi.

Desi orice criza este un motiv de ingrijorare, a avea o convulsie nu inseamna, in sine, ca o persoana are epilepsie. Primele convulsii, crizele febrile, evenimentele non-epileptice si eclampsia (o afectiune care pune viata in pericol, care poate aparea in timpul sarcinii) sunt exemple de afectiuni care implica convulsii, care pot sa nu fie asociate cu epilepsia. Indiferent de tipul de criza, este important sa iti informezi medicul cand ai o convulsie.

Tipuri de convulsii

Crizele convulsive sunt impartite in doua mari categorii, respectiv:

• convulsii focale;
• convulsii generalizate.

Exista multe tipuri diferite, convulsii la adulti si convulsii la copii, in fiecare dintre aceste categorii.

Convulsii focale

Crizele focale provin dintr-o singura parte a creierului. Aproximativ 60% dintre persoanele cu epilepsie au convulsii focale. Aceste crize sunt descrise frecvent de zona creierului din care provin. De exemplu, multe persoane sunt diagnosticate cu convulsii la lob frontal focal sau la lob temporal medial.

Simptomele convulsiilor focale

In unele crize epileptice focale, respectiv epilepsie focala, poti ramane constient in timpul crizei, dar poti experimenta activitatimotorii, modificari senzoriale sau psihice. De exemplu, te poti confrunta cu deja vu sau amintiri intense sau senzatii. De asemenea, poti experimenta sentimente bruste si inexplicabile de:

• bucurie;
• furie;
• tristete;
• greata.

De asemenea, poti sa auzi, sa mirosi, sa gusti, sa vezi sau sa simti lucruri care nu sunt reale. Poti avea miscari ale unei singure parti a corpului, de exemplu, doar o mana.

In alte crize epileptice focale, te poti confrunta cu o schimbare a constientei, care poate produce o experienta asemanatoare visului. De asemenea, poti prezenta comportamente neobisnuite, repetitive, cum ar fi:

• clipitul;
• zvacniri;
• miscari ale gurii;
• mersul in cerc.

Aceste miscari repetitive se numesc automatisme. Poti efectua actiuni mai complicate, care pot parea involuntare. De asemenea, iti poti continua activitatile pe care le-ai inceput inainte de debutul crizei de epilepsie, cum ar fi spalarea vaselor intr-un mod repetitiv si neproductiv.

De obicei, aceste crize nu dureaza mai mult de un minut sau doua.
Simptomele pe care le ai si modul in care acestea progreseaza tind sa fie similare de fiecare data.

In urma crizelor focale, poti prezenta simptome in zonele controlate de zona creierului de unde a provenit criza. Acest lucru poate ajuta medicii sa localizeze regiunea creierului unde a inceput un atac de epilepsie. Dupa o convulsie, unii oameni pot avea o durere de cap sau durere in muschii care s-au contractat in timpul convulsiilor.

Simptomele convulsiilor focale pot fi usor confundate cu alte tulburari. Comportamentul si senzatiile ciudate cauzate de crizele focale pot fi, de asemenea, confundate cu simptome de:

• narcolepsie;
• lesin;
• boli mintale.

Pot fi necesare mai multe investigatii si monitorizare atenta, pentru a face distinctia intre epilepsie si alte tulburari.

Convulsii generalizate

Crizele de epilepsie generalizate sunt rezultatul activitatii neuronale anormale, care apare rapid de ambele parti ale creierului. Aceste convulsii pot provoca pierderea constientei, caderi sau contractii musculare masive. Tipurile de convulsii epileptice generalizate si efectele lor includ:

• Criza de absenta mioclonica: denumite si “crize petit mal”, pot face sa pari ca te uiti in gol, cu sau fara o usoara zvacnire a muschilor.
• Criza tonica: provoaca o rigidizare a muschilor corpului, in general in spate, picioare si brate.
• Criza clonica: provoaca miscari repetate de smucire ale muschilor de pe ambele parti ale corpului.
• Criza mioclonica: provoaca smucituri sau zvacniri ale corpului, bratelor sau picioarelor.
• Criza atona: provoaca o pierdere a tonusului muscular normal, ceea ce te poate face sa cazi sau sa iti cada capul involuntar.
• Criza tonico-clonica: provoaca o combinatie de simptome, inclusiv rigidizarea corpului si smucituri repetate ale bratelor si/sau picioarelor, precum si pierderea constientei.
• Crizele convulsive generalizate secundare incep intr-o parte a creierului, apoi se raspandesc in ambele jumatati ale creierului, in principiu, existand o criza focala urmata de o criza generalizata.

Alte tipuri de convulsii

Nu toate crizele pot fi usor definite ca fiind focale sau generalizate. Unii oameni au ambele tipuri de convulsii, dar fara un tipar clar.

De exemplu, crizele febrile sunt crize care apar atunci cand un copil are o boala care provoaca febra mare. Copiilor care au convulsii febrile, de obicei, nu li se prescriu medicamente anticonvulsive, cu exceptia cazului in care:

• au antecedente familiale de epilepsie;
• au semne de afectare a sistemului nervos inainte de criza;
• au o convulsie relativ lunga sau complicate
• au mai mult de o criza febrila.

Riscul de convulsii ulterioare non-febrile este scazut, cu exceptia cazului in care este prezent unul dintre a factorii de mai sus.

Convulsiile focale afecteaza multi oameni care au o singura criza, la un moment dat, in viata lor. Poate fi provocata sau neprovocata, ceea ce inseamna ca poate aparea cu sau fara factori declansatori evidenti. Cu exceptia cazului in care persoana a suferit leziuni cerebrale sau exista antecedente familiale de epilepsie sau alte anomalii neurologice, majoritatea crizelor unice nu sunt de obicei urmate de convulsii suplimentare.

Afectiuni ce pot provoca convulsii

Tulburarile medicale care pot provoca convulsii includ:

• glicemie scazuta sau foarte mare;
• modificari ale nivelurilor chimice din sange (sodiu, calciu, magneziu);
• eclampsie, in timpul sau dupa sarcina;
• afectarea functiei rinichilor sau ficatului.

In unele cazuri in care sunt prezenti factori suplimentari de risc pentru epilepsie, tratamentul medicamentos dupa prima criza, poate ajuta la prevenirea convulsiilor viitoare.

Exista specialistii care recomanda sa incepi medicatia anticonvulsiva odata ce ai avut o a doua criza neprovocata, deoarece riscul de convulsii viitoare creste semnificativ. O persoana cu o problema preexistenta a creierului, de exemplu, un accident vascular cerebral anterior sau o leziune cerebrala traumatica, va avea un risc mai mare de a suferi o a doua criza. In general, decizia de a incepe medicatia anticonvulsiva se bazeaza pe evaluarea mai multor factori care influenteaza cat de probabila este aparitia unei alte crize.

Tipuri de epilepsie

Asa cum exista multe tipuri de convulsii, exista multe tipuri de epilepsie. Au fost identificate sute de sindroame de epilepsie diferite, respectiv tulburari care includ convulsii ca simptom predominant.

Unele dintre aceste sindroame par a fi ereditare, fie cauzate de modificari genetice „de novo”, care apar spontan. Pentru alte sindroame, cauza este necunoscuta, fiind vorba despre epilepsie idiopatica. Sindroamele de epilepsie sunt descrise frecvent de simptome sau de locul in care provin din creier.

Epilepsia de absenta

De exemplu, epilepsia de absenta se caracterizeaza prin pierderi temporare de constienta. Crizele incep aproape intotdeauna in copilarie sau adolescenta si tind sa apara in familii, ceea ce sugereaza ca acestea pot fi cel putin partial cauzate de factori genetici.

Persoanele afectate pot prezenta miscari fara scop in timpul convulsiilor, cum ar fi smucitul unui brat sau ochi care clipeste rapid, in timp ce altii pot sa nu aiba simptome vizibile, cu exceptia momentelor scurte, cand par sa priveasca in gol.

Imediat dupa o criza, iti poti relua activitatea pe care o faceai inainte. Cu toate acestea, astfel de crize pot aparea atat de frecvent (in unele cazuri, pana la 100 sau mai mult pe zi), incat sa nu te poti concentra la scoala sau in alte situatii.

Epilepsia lobului frontal

Epilepsia lobului frontal este un sindrom de epilepsie comun, care prezinta crize focale scurte care pot aparea in grup. Poate afecta partea creierului care controleaza miscarea, iar convulsiile sale pot provoca slabiciune musculara sau miscari neobisnuite, necontrolate, cum ar fi rasucirea, miscarea bratelor sau a picioarelor, privitul intr-o parte sau strambarea. De obicei, ele sunt asociate cu o oarecare pierdere a constientizarii. De obicei, convulsiile si criza de epilepsie apar in somn, dar pot aparea si in timp ce esti treaz.

Epilepsia lobului temporal

Epilepsia lobului temporal este cel mai frecvent sindrom de epilepsie la persoanele care sufera de convulsii focale. Aceste convulsii sunt adesea asociate cu:

• greata;
• emotii (cum ar fi déja vu sau frica);
• miros sau gust neobisnuit.

Criza in sine este o perioada scurta de afectare a constientei, care poate aparea cu fixarea privirii, o stare de vis sau automatisme repetate.

Epilepsia lobului temporal incepe, adesea, in anii copilariei sau adolescentei. Cercetarile au aratat ca convulsiile repetate ale lobului temporal sunt adesea asociate cu contractia si cicatrizarea (scleroza) hipocampului. Hipocampul este o regiune a creierului cu rol in memorie si invatare.

Epilepsia neocorticala

Epilepsia neocorticala se caracterizeaza prin convulsii care provin din cortexul cerebral sau stratul exterior. Crizele pot fi fie focale, fie generalizate. Simptomele pot include:

• senzatii neobisnuite;
• halucinatii vizuale;
• modificari emotionale;
• contractii musculare;
• convulsii si o varietate de alte simptome, in functie de locul in care apar convulsiile din creier.

Tipuri de epilepsie la copii

Exista multe alte tipuri de epilepsie la copii, care debuteaza in perioada copilariei. Unele sindroame de epilepsie din copilarie tind sa intre in remisie sau sa se opreasca complet in timpul adolescentei. Alte sindroame, cum ar fi epilepsia mioclonica juvenila (care prezinta miscari asemanatoare la trezire) si sindromul Lennox-Gastaut sunt, de obicei, prezente pe tot parcursul vietii.

Spasmele infantile sunt grupuri de convulsii care, de obicei, incep inainte de varsta de 6 luni. In timpul acestor convulsii, copilul isi poate lasa capul sa cada, poate sa se indoaie din talie, sa isi ridice bratele in sus spre cap si/sau sa strige.

Epilepsia de absenta a copilariei se opreste de obicei cand copilul ajunge la pubertate. Cu toate acestea, unii copii vor continua sa aiba crize de absenta pana la varsta adulta si/sau vor continua sa dezvolte alte tipuri de convulsii.

Copiii cu sindrom Lennox-Gastaut au mai multe tipuri diferite de convulsii, inclusiv crize atone, care provoaca caderi bruste si sunt numite si atacuri de cadere. Copiii cu aceasta afectiune incep, de obicei, sa aiba convulsii inainte de varsta de patru ani. Aceasta forma severa de epilepsie poate fi foarte dificil de tratat.

Encefalita Rasmussen este o forma progresiva de epilepsie in care jumatate din creier prezinta inflamatie cronica.

Copiii cu sindrom Dravet si complex de scleroza tuberoasa au, de obicei, convulsii care incep inainte de varsta de un an.

Hamartomul hipotalamic este o forma rara de epilepsie care apare pentru prima data in copilarie si este asociata cu malformatii ale hipotalamusului de la baza creierului. Persoanele cu aceasta tulburare au convulsii care seamana cu rasul sau plansul. Asemenea convulsii nu sunt recunoscute frecvent si sunt greu de diagnosticat.

Encefalopatia de dezvoltare si epilepsie (DEE) se refera la un grup de epilepsii severe care se caracterizeaza atat prin convulsii, care sunt adesea rezistente la medicamente, cat si prin encefalopatie.

Cauzele epilepsiei

In epilepsie, semnalele electrice din creier devin amestecate si, uneori, apar explozii bruste de activitate electrica. Acesta este ceea ce provoaca convulsii. In cele mai multe cazuri, nu este clar de ce se intampla acest lucru. Este posibil sa fie partial cauzata de genele care afecteaza modul in care functioneaza creierul, deoarece aproximativ 1 din 3 persoane cu epilepsie are un membru al familiei cu aceasta afectiune.

Ocazional, epilepsia poate fi cauzata de leziuni ale creierului, cum ar fi cele cauzate de:

• un accident vascular cerebral;
• o tumoare pe creier;
• o leziune grava la cap;
• abuzul de droguri sau abuzul de alcool;
• o infectie a creierului;
• lipsa de oxigen in timpul nasterii.

Simptomele epilepsiei

Principalul simptom al epilepsiei sunt crizele repetate. Acestea sunt explozii bruste de activitate electrica in creier, care afecteaza temporar modul in care functioneaza. Convulsiile pot afecta oamenii in moduri diferite, in functie de ce parte a creierului este implicata.

Convulsiile pot aparea atunci cand esti treaz sau dormi. Uneori pot fi declansate de ceva, cum ar fi sa te simti foarte obosit.

Diagnosticarea epilepsiei si a convulsiilor

Diagnosticul precis al epilepsiei este crucial pentru gasirea unui tratament eficient. Se folosesc mai multe tipuri de investigatii, pentru a determina daca o persoana are epilepsie si, daca da, ce fel de convulsii. In general, epilepsia este diagnosticata dupa ce au loc doua sau mai multe convulsii neprovocate, la distanta de cel putin 24 de ore.

Istoric medical

Efectuarea unui istoric medical detaliat, inclusiv simptomele si durata convulsiilor, este inca una dintre cele mai bune metode disponibile pentru a determina ce fel de convulsii ai avut si pentru a ajuta la determinarea tipului de epilepsie pe care o ai. Istoricul medical ar trebui sa includa detalii despre orice boli anterioare sau alte simptome pe care le-ai fi putut avea, precum si orice istoric familial de convulsii.

Deoarece, de obicei, persoanele care au o criza adesea nu isi amintesc ce s-a intamplat, relatarile persoanelor care au asistat la convulsii sunt foarte importante. Persoana care a suferit criza este intrebata daca a simtit ceva inainte de inceperea crizei. Celor care au asistat la criza de epilepsie li se va cere sa furnizeze o descriere detaliata.

Imagistica si monitorizarea epilepsiei

Exista mai multe scanari si tehnici imagistice care pot ajuta la diagnosticarea si monitorizarea epilepsiei unei persoane. Acestea includ:

• O electroencefalograma (EEG): un test care masoara activitatea electrica a creierului, poate cauta anomalii in undele cerebrale ale persoanei si poate ajuta la stabilirea faptului daca medicamentele anticonvulsivante ar ajuta. Monitorizarea video poate fi utilizata impreuna cu EEG, pentru a determina natura convulsiilor unei persoane si pentru a exclude alte tulburari, asemanatoare epilepsiei.
• Stereoelectoencefalografia: este implantarea chirurgicala a electrozilor in creier, pentru a identifica mai bine unde sunt localizate convulsiile. Acest tip de investigatie poate ajuta la stabilirea faptului daca esti potrivit pentru o interventie chirurgicala pentru epilepsie.
• Magnetoencefalograma (MEG): masoara semnalele magnetice generate de neuroni, pentru a ajuta la gasirea activitatii neobisnuite a creierului. MEG poate ajuta chirurgii sa planifice orice interventii chirurgicale adecvate pentru a elimina zonele focale implicate in convulsii, reducand in acelasi timp interferenta cu functia normala a creierului.
•  Scanarile CT (tomografie computerizata) si RMN (imagini prin rezonanta magnetica): depisteaza anomalii structurale ale creierului, cum ar fi tumori si chisturi, care pot provoca convulsii. Un tip de RMN, numit RMN functional, poate fi utilizat pentru a localiza activitatea normala a creierului si pentru a detecta anomalii ale functiei creierului.
• Scanarile PET (tomografie cu emisie de pozitroni) fac fotografii ale creierului si arata regiuni ale creierului cu activitate chimica normala si anormala. Scanarile PET pot fi utilizate pentru a identifica regiunile creierului cu metabolism mai scazut decat normal, ceea ce poate indica focalizarea crizei, dupa ce aceasta a incetat.
• Tomografia computerizata cu emisie de foton unic: este utilizata uneori pentru a identifica localizarea crizelor focale in creier. La o persoana internata la spital pentru monitorizarea epilepsiei, trasorul de flux sanguin este injectat in 30 de secunde de la o criza. Imaginile fluxului sanguin cerebral in momentul convulsiilor sunt comparate cu imaginile fluxului sanguin realizate intre crize. Zona de debut a crizei arata o regiune a fluxului sanguin ridicat, la scanare.

Analize de sange

Testele de sange pot depista tulburarile metabolice sau genetice care pot contribui la convulsii. De asemenea, pot fi utilizate pentru a verifica afectiunile de sanatate subiacente, cum ar fi:

• infectii;
• intoxicatii cu plumb;
• anemie;
• diabet, care pot cauza sau declansa convulsii.

Teste de dezvoltare, neurologice si comportamentale

Testele pentru a masura abilitatile motorii, comportamentul si capacitatea intelectuala sunt adesea folosite pentru a determina modul in care epilepsia afecteaza o persoana. Aceste teste pot oferi, de asemenea, indicii despre ce fel de epilepsie are persoana respectiva.

Tratamentul epilepsiei

Odata ce epilepsia este diagnosticata, este important sa incepi tratamentul cat mai repede. Exista multe moduri diferite de a controla convulsiile. Tratamentul poate fi diferit de la o persoana la alta, dar si de tipul de epilepsie.

Medicamente pentru tratarea convulsiilor in epilepsie

Cea mai comuna abordare pentru tratarea epilepsiei este de a prescrie medicamente anticonvulsivante. In prezent, sunt disponibile peste 40 de medicamente antiepileptice diferite, toate cu diferite beneficii si efecte secundare.

Majoritatea convulsiilor pot fi controlate cu un singur medicament. Combinarea medicamentelor poate amplifica efectele secundare, cum ar fi oboseala si ametelile, astfel incat medicii prescriu, de obicei, un singur medicament. Combinatiile de medicamente sunt uneori necesare pentru unele forme de epilepsie care nu raspund la un singur medicament.

Medicamentul prescris depinde de mai multi factori diferiti, inclusiv:

• tipul crizei;
• stil de viata si varsta;
• frecventa crizelor;
• efecte secundare ale medicamentelor;
• medicamente pentru alte afectiuni;
• sarcina.

Poate dura cateva luni pentru a determina cel mai bun medicament si doza lui. Si asta pentru ca daca un tratament nu functioneaza, poate fi schimbat cu un altul.

La inceperea tratamentului cu un medicament nou-anticonvulsivant, medicul va incepe cu o doza mica, pe care o va creste, in functie de cat de eficient este medicamentul. Uneori, medicii monitorizeaza nivelul medicamentului in sangele unei persoane, pentru a vedea cand a fost atinsa doza optima. Poate dura destul de mult timp pentru a gasi o doza care ofera cel mai bun control al convulsiilor, reducand, totodata, efectele secundare.

Efectele secundare sunt adesea mai grave la inceputul inceperii administrarii unui nou medicament si se amelioreaza in timp. Discuta cu medicul tau despre orice reactie adversa pe care o ai in timpul tratamentului si spune-i despre orice alte medicamente, pe baza de reteta sau fara prescriptie medicala, pe care le iei.

Unele medicamente anticonvulsivante pot afecta modul in care actioneaza alte medicamente. De asemenea, pot interactiona in moduri daunatoare cu alte medicamente.

Intreruperea tratamentului trebuie facuta intotdeauna cu supravegherea medicului. Este foarte important sa continui sa iei medicamente anticonvulsivante atat timp cat sunt prescrise. Intreruperea prea devreme a medicatiei este unul dintre motivele principale pentru care persoanele care nu au avut convulsii incep sa aiba convulsii noi si pot duce la starea epileptica, care poate pune viata in pericol. In astfel de situatii, se poate muri de la convulsii.

Unii pacienti cu epilepsie pot fi sfatuiti sa-si intrerupa medicamentele anticonvulsivante dupa ce au trecut doi pana la trei ani fara convulsii. Altii pot fi sfatuiti sa astepte patru pana la cinci ani, in functie de cauza convulsiilor.

In timp ce medicamentele anticonvulsivante sunt eficiente pentru multe persoane cu epilepsie, unele nu raspund sau nu sunt capabile sa ia medicamente. In cazul acestor pacienti, se poate recomanda:

• operatie pentru epilepsie;
• modificari ale dietei;
• dispozitive pentru a-si opri crizele.

Modificari ale dietei si stilului de viata in epilepsie

Unele tipuri de epilepsie pot raspunde la modificari ale dietei. O dieta bogata in grasimi, proteine ​​si foarte putini carbohidrati este, uneori, folosita pentru a trata epilepsiile rezistente la medicamente.

Dieta induce o stare cunoscuta sub numele de cetoza. Acest lucru inseamna ca organismul trece la descompunerea grasimilor in loc de carbohidrati, pentru a supravietui. O dieta ketogena reduce in mod eficient crizele in cazul unor persoane, in special la copii, cu anumite forme de epilepsie.

Dieta ketogena poate fi dificil de mentinut, deoarece necesita sa mananci doar anumite alimente. Pe de alta parte, exista o serie de alimente interzise in epilepsie, cum ar fi cele care contin mult zahar si carbohidrati. In cazul in care folosesti aceasta dieta pentru a-ti gestiona crizele, ar trebui sa fii monitorizat pentru a te asigura ca primesti suficienti nutrienti.

Un efect secundar al unei diete ketogenice este acumularea de acid uric in sange. Acest lucru poate duce la aparitia pietrelor la rinichi. Un medic sau un nutritionist te poate ajuta sa urmezi aceasta dieta si sa se asigure ca primesti destui nutrienti.

Tulburarile de somn sunt frecvente in randul persoanelor cu epilepsie, iar privarea de somn este un declansator puternic al convulsiilor. Tratarea problemelor de somn poate ajuta la reducerea convulsiilor. Persoanele cu epilepsie ar trebui sa practice o buna igiena a somnului: merg la culcare si se trezesc la aceeasi ora in fiecare zi, evitand mesele si exercitiile fizice cu cateva ore inainte de culcare.

Chirurgie pentru epilepsie

De obicei, interventia chirurgicala este luata in considerare numai dupa ce s-a incercat administrarea, fara succes, a cel putin doua medicamente, pentru a preveni convulsiile, sau atunci cand medicii au descoperit o leziune a creierului (o zona de tesut cerebral anormal) despre care se crede ca provoaca convulsii.

In stabilirea deciziei pentru o interventie chirurgicala pentru prevenirea convulsiilor, medicii vor analiza:

• tipul crizei;
• regiunea creierului implicata.

Chirurgii evita sa opereze in zone ale creierului care sunt necesare pentru vorbire, miscare, senzatie, memorie si gandire sau alte abilitati importante.

In timp ce interventia chirurgicala poate reduce sau chiar opri convulsiile pentru multi oameni, orice tip de interventie chirurgicala implica riscuri. Chirurgia pentru epilepsie nu elimina intotdeauna convulsiile si poate duce la modificari cognitive sau de personalitate, precum si la dizabilitati fizice.

Dispozitive

Unii oameni pot folosi dispozitive de neurostimulare, pentru a trata epilepsia. Aceste dispozitive furnizeaza stimulare electrica a creierului, pentru a reduce frecventa crizelor.

Alimentia in epilepsie

De obicei, persoanele cu epilepsie pot manca majoritatea alimentelor fara a le influenta crizelele. Unele persoane cu un tip rar de epilepsie — epilepsia reflexa — pot observa ca anumite alimente pot fi declansatoare de convulsii.

De asemenea, este important sa ai o dieta echilibrata si nutritiva. Este posibil ca acest lucru sa nu afecteze direct convulsiile, dar contribuie la sanatatea generala si poate ajuta la reducerea anumitor factori declansatori ai convulsiilor, cum ar fi sustinerea obiceiurilor sanatoase de somn.

Bauturi si alimente de evitat in cazul epilepsiei

Cu exceptia cazului in care tii o dieta restrictiva, nu trebuie sa eviti pe deplin majoritatea alimentelor, dar te poate ajuta sa limitezi anumite tipuri de alimente si bauturi. Acestea pot include:

• alimente care au un continut ridicat de zahar, au un indice glicemic ridicat (alimente care cresc rapid glicemia) si/sau provoaca varfuri si scaderi de energie;
• alimente care contin stimulente, cum ar fi cofeina continuta in cafea, ceai, bauturi energizante, bauturi racoritoare sau ciocolata;
• alcoolul: poate declansa convulsii si poate crea factori de risc pentru convulsii, cum ar fi interactiunile cu medicamentele;
• alimente bogate in sare;
• grasimi saturate si trans.

Factori declansatori ai crizei de epilepsie

Exista o serie de factori declansatori ai crizei de epilepsie. Epilepsia reflexa este un tip de epilepsie in care convulsiile apar in mod constant ca raspuns la un anumit declansator. Acesta poate fi:

• lumini intermitente sau stralucitoare;
• zgomote puternice;
• soc brusc, in epilepsia de tresarire;
• consumul sau chiar mirosul anumitor alimente;
• glicemia extrem de ridicata sau scazuta, lipsa meselor si cresterile sau scaderile bruste ale zaharului din sange pot creste riscul de convulsii la unele persoane; Consumul de mese regulate, bine echilibrate si evitarea alimentelor care sunt foarte procesate sau bogate in zahar pot ajuta la mentinerea nivelului de zahar din sange mai constant si poate reduce riscul de convulsii;
• alergii alimentare.

Alimente care interactioneaza cu medicamentele pentru epilepsie

Unele alimente pot interactiona cu medicamentele antiepileptice prin accelerarea modului in care organismul metabolizeaza medicamentul, scazand astfel eficacitatea acestuia si crescand riscul de aparitie a crizei de epilepsie. Aceste alimente sunt:

• grapefruit;
• rodie;
• alcool;
• alimente si bauturi cu cofeina.

Alimente recomandate in epilepsie

Alimentele care ajuta la mentinerea unei diete echilibrate si a unui nivel constant de energie includ:

• alimente integrale si minim procesate;
• paine cu cereale integrale si seminte;
• orez cu bob lung si orez brun;
• paste;
• ovaz si cereale pe baza de ovaz;
• mere, pere si majoritatea fructelor de padure;
• iaurt;
• nuci;
• mazare, fasole si leguminoase;
• legume fara amidon (cum ar fi verdeata cu frunze, broccoli, ceapa si rosiile).

Surse:

epilepsysociety.org.uk
www.nhs.uk
www.ninds.nih.gov
www.verywellhealth.com