0319108 
Erizipelul este un tip de infectie care afecteaza stratul exterior al pielii si ganglionii limfatici locali. Afectiunea este o forma de celulita, dar spre deosebire de aceasta, care afecteaza tesutul mai profund, erizipelul afecteaza doar straturile superioare ale pielii.
Cu toate acestea, cele doua afectiuni se pot suprapune, ceea ce poate face dificila deosebirea lor.
In trecut, medicii credeau ca erizipelul afecteaza doar fata, dar specialistii in boli rare estimeaza ca, in prezent, aproximativ 80% din cazurile de erizipel apar pe picioare. De asemenea, infectia poate aparea si pe brate si corp.
Cauze
De obicei, erizipelul este cauzat de streptococi beta-hemolitici de grup A, respectiv bacteria Streptococcus pyogenes dar poate fi produs, rar, si de stafilococul auriu. Boala poate afecta atat copiii, cat si adultii. Unele afectiuni care pot duce la erizipel sunt:
- taietura in piele;
- probleme cu drenajul prin vene sau sistemul limfatic;
- leziuni ale pielii, respectiv ulcere.
Bacteria Streptococcus pyogenes, denumita si streptococ beta-hemolitic de grup A, poate provoca faringita, scarlatina sau piodermite streptococice, de exemplu erizipelul.. . Fata si mainile sunt cel mai frecvent afectate, deoarece acestea sunt cele care pot lua usor contact cu bacteria, ca de exemplu atunci cand o persoana infectata tuseste.
Totodata, erizipelul poate aparea si atunci cand bacteria intra intr-o taietura, abraziune sau alta leziune a pielii. Ea se inmulteste rapid si se raspandeste prin intermediul vaselor limfatice minuscule, aflate chiar sub suprafata pielii. In incercarea de a neutraliza bacteriile, sistemul imunitar va lansa un atac inflamator, provocand dilatarea vaselor de sange locale si umflarea tesuturilor.
In unele cazuri, bacteria poate patrunde in piele fara sa existe o leziune deschisa, daca exista limfedem preexistent, cum ar fi in urma unei mastectomii radicale, in care ganglionii limfatici au fost indepartati. Fara un sistem limfatic care sa izoleze microorganismele care cauzeaza boli, pielea este mai vulnerabila la infectii locale.
In timp ce limfedemul poate creste riscul de erizipel, erizipelul poate provoca, de asemenea, limfedemul, crescand riscul de reinfectie si recidiva.
Factori de risc
Erizipelul afecteaza cel mai adesea persoanele in varsta si sugarii care au un sistem imunitar mai slab, mai putin capabil sa lupte impotriva infectiilor locale. Cu toate acestea, oricine poate fi afectat, in special cei cu anumiti factori de risc, precum:
- Piele cu leziuni, inclusiv taieturi, abraziuni, muscaturi de insecte, ulcere, muscaturi de animale, intepaturi si arsuri;
- deficienta imunitara;
- eczema;
- psoriazis;
- insuficienta venoasa;
- diabet;
- supraponderalitatea;
- limfedemul;
- streptococ;
- antecedente de erizipel.
Simptome
Erizipelul se caracterizeaza prin zone cu pielea de culoare rosu aprins, aspre si umflate. Cel mai frecvent este intalnit pe fata, dar se poate manifesta si pe maini, brate si picioare. De asemenea, poti simti zona afectata ca fiind calda si dureroasa.
De obicei, exista o serie de simptome care preceda aparitia eruptiei cutanate, oricand, de la patru pana la 48 de ore. Acestea pot fi:
- febra;
- frisoane;
- durere de cap;
- oboseala;
- anorexie;
- greata;
De obicei, semnele eruptiei cutanate se raspandesc rapid, iar infectia se poate extinde dincolo de straturile superficiale si poate provoca formarea de vezicule minuscule, pline de lichid si pete de sange. Ganglionii limfatici cei mai apropiati de infectie se pot umfla, de asemenea, la fel ca si pielea de deasupra lor.
Limfedemul este o caracteristica comuna a erizipelului, in care obstructia sistemului limfatic determina supraincarcarea tesuturilor cu lichid, ducand la umflarea (edem) unui membru, a gatului sau fetei.
Diagnosticare
In general, un medic va putea diagnostica erizipelul dupa aspectul si simptomele zonei afectate. De asemenea, va intreba despre istoricul tau medical, despre leziuni sau interventii chirurgicale anterioare, identificand astfel si posibila cauza.
De obicei, nu sunt necesare investigatii suplimentare, dar medicii pot prescrie efectuarea unor analize de sange daca exista semne de infectie sistemica, cum ar fi bacterii in sange. Cu toate acestea, identificarea bacteriilor nu este intotdeauna posibila, chiar daca se fac si analize de laborator.
Analizele pot ajuta, de asemenea, la depistarea:
- nivelurilor crescute de globule albe din sange, care pot fi cauzate de leziuni tisulare si de infectia bacteriana;
- niveluri crescute de proteina C reactiva, care este produsa de ficat in cantitati crescute atunci cand apare inflamatia;
- hemocultura pozitiva, indicand o infectie bacteriana;
- prezenta unei infectii specifice, cauzata de o muscatura de animal, de exemplu.
In unele cazuri de infectie profunda, este necesara o scanare prin rezonanta magnetica (RMN) sau tomografie computerizata (CT).
Erizipel vs celulita
Celulita infectioasa este similara cu erizipelul prin faptul ca poate fi cauzata de Streptococcus pyogenes, precum si de alte bacterii streptococice si stafilococice. Cu toate acestea, exista diferente cheie intre cele doua infectii ale pielii.
Erizipelul afecteaza straturile superioare ale pielii, in timp ce celulita afecteaza tesuturile mai profunde. Din aceasta cauza, erizipelul prezinta mai multe riscuri sa formeze vezicule si sa elibereze lichid seros limpede, in timp ce celulita este mai probabil sa formeze abcese si sa elibereze puroi.
Celulita se dezvolta, de obicei, mai lent decat erizipelul. In cazul celulitei, pielea afectata nu este la fel de rosie si rareori are margini bine definite. Pentru ca erizipelul se dezvolta atat de repede, supraincarcarea pielii va provoca inflamatie, apare roseata si eruptia cutanata delimitata.
Tratament
Erizipelul este vindecabil. Este important sa incepi tratamentul cat mai devreme posibil, pentru a limita riscul de complicatii ulterioare.
Erizipelul poate fi tratat cu antibiotice, iar tipul de medicament depinde de germenul care a cauzat infectia. De obicei, antibioticul va contine penicilina.
Este esential ca orice persoana alergica la penicilina sa-i spuna medicului inainte de a-i fi prescris tratamentul, astfel incat sa i se poata recomanda alte medicamente, cum ar fi eritromicina sau cefalexina.
Persoanele cu erizipel vor lua antibiotic, pe cale orala, intre 7 si 14 zile. In cazuri mai severe, medicamentele vor fi introduse direct in piele, prin picurare.
Exista, de asemenea, alte modalitati de a ajuta la ameliorarea durerii si a disconfortului si de a accelera procesul de vindecare, cum ar fi:
- mentinand zona infectata intr-o pozitie ridicata, desi asigurand in continuare miscarea, pentru a incerca sa previi coagularea;
- comprese reci pe piele;
- aplicarea de creme si lotiuni, pentru a impiedica uscarea si craparea pielii;
- analgezice antiinflamatoare, cum ar fi ibuprofenul;
- ciorapi compresivi, odata ce infectia s-a instalat.
Complicatii
Uneori, bacteriile care provoaca erizipel pot migra in sange. Acest lucru duce la o afectiune numita bacteriemie. Cand se intampla acest lucru, infectia se poate raspandi la valvele cardiace, articulatii si oase.
Alte complicatii includ:
- revenirea infectiei;
- soc septic (o infectie periculoasa la nivelul intregului corp).
Aproximativ o treime dintre cei care primesc tratament pentru erizipel dezvolta din nou afectiunea. Cand se intampla acest lucru, se poate prescrie o cura de medicamente, pe termen lung, pentru a-l trata. Este important sa mergi la medic inca de la aparitia primelor simptome de revenire a bolii.
Daca alte afectiuni au contribuit la manifestarea bolii, cum ar fi eczema sau diabetul, atunci tratarea acestor afectiuni in mod corespunzator poate ajuta la prevenirea aparitiei ulterioare de erizipel. Tratarea rapida a leziunilor pielii poate ajuta la prevenire.
De asemenea, daca supraponderalitatea sau circulatia proasta au contribuit la dezvoltarea infectiei, o schimbare a stilului de viata si a dietei pot contribui la limitarea riscului de revenire a erizipelului.
Surse:
