HIV, virusul care ataca sistemul imunitar, facilitand aparitia tuberculozei sau cancerelor

Ce este virusul HIV

Virusul imunodeficientei umane (HIV) ataca sistemul imunitar al organismului, provocand infectie. Sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA) este cel mai avansat stadiu al bolii.

Virusul HIV ataca celulele albe din sange, slabind sistemul imunitar. Acest lucru faciliteaza aparitia unor boli precum tuberculoza, infectii si unele tipuri de cancer.

HIV se raspandeste prin fluidele corporale ale unei persoane infectate, inclusiv prin sange, lapte matern, material seminal si secretii vaginale. Nu se raspandeste insa prin saruturi, imbratisari sau prin impartirea alimentelor. De asemenea, se poate raspandi de la mama la copil.

Virusul HIV poate fi tratat si prevenit prin terapie antiretrovirala (ART). Netratat, dupa multi ani poate evolua spre SIDA. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) stadiul avansat al bolii, stadiul III, este atunci cand numarul de celule CD4 este mai mic de 200 celule/mm3. Toti copiii cu HIV mai mici de 5 ani sunt considerati ca avand boala in stadiu avansat.

Stadiile HIV

Stadiile infectiei cu virusul HIV sunt in numar de trei, respectiv:

Stadiul I

In stadiul I al infectiei cu virusul HIV, stadiul acut, unii oameni au simptome asemanatoare gripei, la o luna sau doua dupa ce au fost infectati. Aceste simptome dispar adesea intr-o saptamana pana la o luna.

Stadiul II

Stadiul II al infectiei cu virusul HIV este stadiul cronic sau de latenta clinica. Dupa stadiul acut, poti avea HIV multi ani, dar fara sa te simti rau. Este important sa stii ca poti in continuare sa raspandesti HIV si altora, chiar daca te simti bine.

Stadiul III

Stadiul III, cand infectia cu virusul HIV a evoluat la SIDA, este cel mai grav stadiu. In aceasta etapa, HIV ti-a slabit grav sistemul imunitar, fiind mai probabil sa faci si alte infectii, numite infectii oportuniste.

Infectiile oportuniste sunt cele pe care, de obicei, o persoana cu un sistem imunitar sanatos le-ar putea combate. Cand HIV a avansat la SIDA, aceste boli profita de sistemul tau imunitar slabit.

Atunci cand ai SIDA, esti predispus unui risc mai mare de a face anumite tipuri de cancer. Aceste tipuri de cancer si infectii oportuniste impreuna sunt numite boli care definesc SIDA.

Ce este SIDA

Sindromul imunodeficientei umane dobandite (SIDA) este o boala care se poate dezvolta la persoanele care au infectia cu HIV. Este cel mai avansat stadiu al infectiei. In schimb, nu inseamna ca daca ai HIV vei dezvolta SIDA.

Virusul HIV ucide celulele CD4. Adultii sanatosi au, in general, un numar de CD4 de 500 pana la 1.600 pe milimetru cub. O persoana cu HIV al carei numar de CD4 scade sub 200 pe milimetru cub va fi diagnosticata cu SIDA.

O persoana poate fi, de asemenea, diagnosticata cu SIDA daca are HIV si dezvolta o infectie oportunista sau cancer, care este rar la persoanele care nu au HIV.

O infectie oportunista, cum ar fi pneumonia cu Pneumocystis jiroveci, este una care apare numai la o persoana imunocompromisa sever, cum ar fi o persoana cu infectie HIV avansata (SIDA).

Netratat, HIV poate evolua spre SIDA intr-un timp de pana la 10 ani. In prezent, nu exista un tratament care sa vindece SIDA. In schimb, fara administrarea tratamentului ajutator, speranta de viata dupa diagnosticare este de aproximativ 3 ani.

Aceasta poate fi mai scurta daca persoana dezvolta o boala oportunista severa. Cu toate acestea, tratamentul cu medicamente antiretrovirale poate preveni dezvoltarea SIDA.

Daca SIDA se dezvolta, inseamna ca sistemul imunitar este grav compromis, adica slabit pana la punctul in care nu mai poate lupta impotriva majoritatii bolilor si a infectiilor.

Acest lucru face persoana bolnava de SIDA sa fie vulnerabila la o gama larga de boli, precum:

• pneumonie;
• tuberculoza;
• afte bucala, afectiune fungica in gura sau gat;
• citomegalovirus (CMV), un tip de herpes;
• meningita criptococica, o afectiune fungica a creierului;
• toxoplasmoza, o afectiune a creierului cauzata de un parazit;
• criptosporidioza, o afectiune cauzata de un parazit intestinal;
• cancer, inclusiv sarcomul Kaposi (KS) si limfomul.

Speranta de viata scurta asociata cu SIDA netratata nu este un rezultat direct al sindromului in sine. Mai degraba, este un rezultat al bolilor si complicatiilor care apar din cauza unui sistem imunitar slabit de SIDA.

Cum se transmite infectia cu HIV

Te poti infecta cu HIV daca ai contact sexual neprotejat, cu o persoana care are HIV. De asemenea, poti lua HIV prin folosirea la comun a acelor, seringilor sau a altor echipamente de injectare a drogurilor, cu cineva care are HIV. Femeile insarcinate pot transmite HIV copilului in timpul sarcinii, nasterii sau alaptarii. Aceasta se numeste transmitere perinatala.

In schimb, nu te poti infecta sau transmite HIV prin activitati care nu implica contactul cu fluidele corporale, ca de exemplu atingerea. HIV nu supravietuieste mult in afara corpului uman, cum ar fi pe suprafete, si nu se poate reproduce in afara unei gazde umane.

Infectia cu HIV: factori de risc

Incarcatura virala

Incarcatura virala este cantitatea de virus HIV din sangele unei persoane care are infectia cu HIV. Cu cat incarcatura virala a unei persoane este mai mare, cu atat este mai probabil ca persoana respectiva sa transmita HIV. Incarcatura virala este cea mai mare in timpul fazei acute a HIV si fara tratament.

Alte infectii cu transmitere sexuala

Daca ai o alta infectie cu transmitere sexuala (ITS), ai un risc mai mare de infectare sau de transmitere a infectiei cu HIV. Testarea si tratarea pentru ITS iti poate reduce riscul de imbolnavire sau de transmitere a HIV. Daca esti activ din punct de vedere sexual, atat tu, cat si partenerul sau partenerii ar trebui sa va testati pentru ITS, chiar daca nu aveti simptome.

Consumul de alcool si droguri

Cand consumi droguri, prezinti un risc mai mare de a te implica in comportamente care iti cresc riscul de a contracta sau de a transmite HIV. Astfel, poti sa:

• faci sex neprotejat, cum ar fi fara prezervativ sau administrarea medicamentului pentru prevenirea HIV;
• imparti ace, seringi sau alte mijloace de injectare a drogurilor;
• faci sex cu mai multi parteneri.

Consumul de droguri sau consumul de alcool iti poate modifica rationamentul, iti poate reduce inhibitiile si iti poate afecta deciziile legate de sex sau consumul de diferite substante.

Factori cu risc scazut de transmitere a HIV

Exista activitati care te expun unui risc scazut de a contracta HIV, iar pentru ca transmiterea sa aiba loc, ar trebui sa se intample ceva foarte neobisnuit. Aceste activitati cu risc scazut sunt:

• sexul oral;
• locul de munca: cauza cea mai probabila de infectare este ranirea cu un ac contaminat sau alt obiect ascutit. Practicarea atenta a masurilor standard de precautie protejeaza pacientii si personalul medical de posibila transmitere profesionala a HIV;
• ingrijire medicala: este foarte putin probabil sa te infectezi cu HIV din donarea sau transfuzia de sange, produse din sange sau transplanturi de organe si tesuturi. De asemenea, nu poti lua HIV din donarea de sange. Procedurile de colectare a sangelui sunt foarte bine reglementate si sigure.
• Alimente: singurele cazuri cunoscute de transmitere a HIV prin alimente au fost atunci cand ingrijitorul infectat al unui copil a oferit acestuia alimente mestecate de sine. Nu poti lua HIV prin consumul de alimente manipulate de cineva cu HIV.
• Muscatura: acest tip de transmitere este unul rar si a avut loc numai prin contactul dintre pielea rupta, rani sau membranele mucoase si sangele sau fluidele corporale de la o persoana care are HIV. Numarul mic de cazuri documentate a implicat traumatisme severe ale muscaturii cu leziuni tisulare extinse si prezenta sangelui. Nu exista niciun risc de transmitere daca pielea nu este rupta sau prin scuipat. HIV nu se transmite prin saliva.
• Sarut adanc, cu gura deschisa: foarte rar, transmiterea a avut loc daca ambii parteneri au avut rani sau sangerari ale gingiilor. Nu poti transmite HIV prin saruturi cu gura inchisa. si nu poti transmite HIV numai prin saliva.
• Tatuaje, piercing-uri si proceduri cosmetice: singurele cazuri cunoscute de transmitere a HIV prin proceduri cosmetice au fost din procedurile nesigure de control al infectiilor, care implica injectii. Desi nu exista cazuri cunoscute de persoane infectate cu HIV din tatuaje sau piercing-uri, este posibil sa se faca HIV in acest fel daca echipamentul sau cerneala contine sange de la cineva cu HIV. Asigura-te ca aparatul de tatuaj, piercing sau proceduri cosmetice este autorizata in mod corespunzator si utilizeaza numai echipamente noi sau sterilizate.

Simptomatologie HIV

Primele simptome HIV apar dupa cateva saptamani dupa ce te infectezi, acesta fiind stadiul infectiei acute.

In acest timp, virusul se reproduce rapid. Sistemul imunitar raspunde prin producerea de anticorpi HIV, care sunt proteine ​​care actioneaza impotriva infectiei.

In aceasta etapa, unii oameni nu au simptome la inceput. Cu toate acestea, multi oameni se confrunta cu simptome din prima luna dupa contractarea virusului, dar adesea nu isi dau seama ca HIV provoaca aceste simptome. Acest lucru este cauzat de faptul ca simptomele stadiului acut pot fi foarte asemanatoare cu cele ale gripei sau ale altor virusi sezonieri, cum ar fi:

• pot fi usoare pana la severe;
• pot aparea si disparea;
• pot dura de la cateva zile la cateva saptamani.

Primele simptome HIV

Simptomele precoce date de infectia cu HIV pot include:

• febra;
• frisoane;
• noduli limfatici umflati;
• dureri locale si dureri generale;
• eruptii cutanate;
• durere de gat;
• durere de cap;
• greata;
• stomac deranjat.

Indiferent daca o persoana are sau nu simptome, in aceasta perioada incarcatura virala este foarte mare. Incarcatura virala este cantitatea de HIV gasita in sange. O incarcatura virala mare inseamna ca HIV poate fi transmis cu usurinta la altcineva in tot acest timp.

Simptomele initiale ale HIV dispar, de obicei, in cateva luni, pe masura ce bolnavul intra in stadiul de latenta cronica sau clinica a HIV. Aceasta etapa poate dura multi ani sau chiar zeci de ani cu tratament.

Simptomele HIV pot varia de la o persoana la alta.

HIV simptome in infectia clinica latenta

Infectie clinica latenta, numita si HIV cronica, este etapa in care HIV se afla inca in organism si in celulele sistemului imunitar, numite globule albe, dar in aceasta perioada, multi oameni nu au simptome sau infectiile pe care le poate provoca HIV.

Aceasta etapa poate dura multi ani pentru persoanele care nu primesc terapie antiretroviala, numita si ART. Unii oameni sufera de o boala mai grava mult mai devreme.

Simptomatologie HIV

Pe masura ce virusul continua sa se inmulteasca si sa distruga celulele imune, este posibil sa ai infectii usoare sau simptome pe termen lung, cum ar fi:

• febra;
• oboseala;
• glandele limfatice umflate, care sunt adesea unul dintre primele simptome ale infectiei cu HIV;
• diaree;
• pierdere in greutate;
• afte;
• zona zoster, numita si herpes zoster;

Infectia cu HIV, evolutia spre SIDA

Tratamentele antivirale au redus considerabil decesele cauzate de SIDA la nivel mondial. Datorita acestor tratamente care salveaza vieti, majoritatea persoanelor cu HIV nu se imbolnavesc de SIDA. Netratat, HIV se transforma cel mai adesea in SIDA, in aproximativ 8 pana la 10 ani.

A avea SIDA inseamna ca sistemul tau imunitar este foarte deteriorat. Persoanele cu SIDA sunt expuse unui risc mai mare de a dezvolta boli pe care nu le-ar lua daca ar avea un sistem imunitar sanatos. Acestea se numesc infectii oportuniste sau cancere oportuniste. Unii oameni fac infectii oportuniste in stadiul acut al bolii.

Simptomele unora dintre aceste infectii pot include:

• transpiratii;
• frisoane;
• febra care continua sa revina;
• diaree;
• glandele limfatice umflate;
• pete albe constante sau leziuni pe limba sau in gura;
• oboseala constanta;
• slabiciune;
• pierdere rapida in greutate;
• eruptii cutanate sau umflaturi.

Simptome HIV la barbati

Simptomele HIV variaza de la o persoana la alta, dar sunt similare la barbati si femei. Aceste simptome pot aparea si disparea sau se pot agrava progresiv.

Daca o persoana a fost expusa la HIV, este posibil sa fi fost expusa si la alte infectii cu transmitere sexuala (ITS). Acestea includ:

• gonoree;
• chlamydia;
• sifilis;

Barbatii sunt expusi unui risc mai mare decat femeile sa observe simptomele unor astfel de infectii, observand rani pe organele genitale. Cu toate acestea, de obicei, barbatii nu se adreseaza medicului la fel de des ca femeile.

Pentru o evaluare corectă și prevenirea afecțiunilor, vă recomandăm pachetul de analize pentru boli cu transmitere sexuală disponibil la Poliana. Acest pachet acoperă testele esențiale pentru diagnosticarea timpurie și asigurarea unei sănătăți optime. Solicitați o programare și aveți grijă de sănătatea dumneavoastră!

Simptome HIV la femei

In cea mai mare parte, simptomele HIV sunt similare la barbati si femei. Cu toate acestea, simptomele pe care le experimenteaza in general pot diferite in functie de riscurile diferite cu care se confrunta barbatii si femeile daca au HIV.

Atat barbatii, cat si femeile cu HIV, sunt expusi unui risc crescut de ITS. Cu toate acestea, femeile pot fi mai putin susceptibile decat barbatii, in a observa pete sau alte modificari ale organelor genitale.

In plus, femeile cu HIV prezinta un risc crescut pentru:

• infectii recurente vaginale cu candida;
• alte infectii vaginale, inclusiv vaginoza bacteriana;
• boala inflamatorie pelvina;
• modificari ale ciclului menstrual;
• virusul papiloma uman (HPV), care poate provoca veruci genitale si poate duce la cancer de col uterin.

Desi nu are legatura cu simptomele HIV, un alt risc pentru femeile cu HIV este ca virusul poate fi transmis unui copil in timpul sarcinii. Cu toate acestea, terapia antiretrovirala este considerata sigura in timpul sarcinii.

Femeile care sunt tratate cu terapie antiretrovirala prezinta un risc foarte scazut de a transmite HIV copilului lor in timpul sarcinii si nasterii. Pe de alta parte, alaptarea este afectata la femeile cu HIV. Virusul poate transmis unui copil prin laptele matern. Se recomanda ca femeile cu HIV sa nu isi alapteze bebelusii.

Daca HIV este depistat si tratat de timpuriu cu terapie antiretrovirala, de obicei, o persoana nu dezvolta SIDA. Persoanele cu HIV pot dezvolta SIDA daca HIV este diagnosticat tarziu sau daca stiu ca au HIV, dar nu isi iau in mod constant tratamentul.

De asemenea, pot dezvolta SIDA daca au un tip de HIV care nu raspunde la tratamentul antiretroviral. Fara un tratament adecvat si consecvent, persoanele care traiesc cu HIV pot dezvolta SIDA mai devreme.

Prin utilizarea terapiei antiretrovirale, o persoana poate mentine un diagnostic cronic de HIV fara a dezvolta SIDA timp de zeci de ani.

Simptomele SIDA pot include:

• febra recurenta;
• glandele limfatice umflate, cronic, in special ale axilelor, gatului si inghinal;
• oboseala cronica;
• transpiratii nocturne;
• pete intunecate sub piele sau in interiorul gurii, nasului sau pleoapelor;
• rani, pete sau leziuni ale gurii si limbii, organelor genitale sau anusului;
• umflaturi, leziuni sau eruptii cutanate;
• diaree recurenta sau cronica;
• pierdere rapida in greutate;
• probleme neurologice, cum ar fi probleme de concentrare, pierderi de memorie si confuzie;
• anxietate si depresie.

Terapia antiretrovirala controleaza virusul si, de obicei, previne evolutia spre SIDA. Alte infectii si complicatii ale SIDA pot fi, de asemenea, tratate. Tratamentul trebuie adaptat nevoilor individuale ale fiecarui pacient.

Diagnosticare HIV

Pentru a diagnostica infectia cu HIV, pot fi utilizate mai multe analize. Medicul stabileste ce test este cel mai potrivit pentru fiecare persoana, apeland la:

Analize HIV: Teste de anticorpi/antigen

Testele de anticorpi/antigen sunt cel mai frecvent utilizate. Ele pot arata rezultate pozitive, de obicei, in decurs de 18-45 de zile dupa ce ai contractat virusul.

Aceste teste verifica sangele pentru anticorpi si antigeni. Un anticorp este un tip de proteina pe care organismul il produce pentru a raspunde la o infectie. Un antigen, pe de alta parte, este partea virusului care activeaza sistemul imunitar.

Teste de anticorpi

Aceste analize verifica sangele numai pentru anticorpi. Intre 23 si 90 de zile dupa transmitere, majoritatea oamenilor vor dezvolta anticorpi HIV detectabili, care pot fi gasiti in sange sau saliva.

Analizele sunt efectuate folosind teste de sange sau tampoane bucale si nu este necesara nicio pregatire. Unele teste ofera rezultate in 30 de minute sau mai putin si pot fi efectuate in cabinetul medical. De asemenea, exista teste care se pot face si acasa.

Daca suspectezi ca ai fost expus la HIV, dar rezultatul obtinut la un test efectuat acasa este unul negativ, repeta testul dupa trei luni. Daca ai un rezultat pozitiv, ar trebui sa mergi la medic pentru confirmare.

Testul acidului nucleic (NAT)

Acest test este unul costisitor si nu este utilizat pentru screening-ul general, ci este folosit pentru persoanele care au simptome precoce ale HIV sau au un factor de risc cunoscut. Acest test nu cauta anticorpi, ci virusul in sine. Este nevoie de 5 pana la 21 de zile pentru ca HIV sa fie detectabil in sange. Acest test este, de obicei, insotit sau confirmat de un test de anticorpi.

Ferestra imunologica HIV

Imediat ce contractezi virusul, HIV incepe sa se reproduca in corpul tau. Sistemul imunitar al persoanei reactioneaza la antigeni (parti ale virusului) producand anticorpi (celule care iau contramasuri impotriva virusului).

Timpul dintre expunerea la HIV si momentul in care acesta devine detectabil in sange se numeste perioada fereastrei imunologice HIV. Majoritatea oamenilor dezvolta anticorpi HIV detectabili in decurs de 23 pana la 90 de zile dupa transmitere.

Daca faci un test HIV in timpul perioadei de fereastra imunologica, cel mai probabil vei avea un rezultat negativ. Cu toate acestea, poti transmite virusul altora in acest timp.

Daca crezi ca ai fost expus la HIV, dar ai fost testat negativ in acest timp, ar trebui sa repeti testul in cateva luni. Timpul de asteptare dintre cele doua testari depinde de testul utilizat.

O persoana testata negativ in timpul ferestrei imunologice ar putea beneficia de profilaxia post-expunere (PEP). Aceasta consta in administrarea unui medicament luat dupa expunerea la HIV, pentru a preveni infectarea. Medicamentul trebuie luat cat mai curand posibil dupa expunere, nu mai tarziu de 72 de ore dupa, dar in mod ideal inainte de aceasta.

O alta modalitate de a preveni infectarea cu HIV este profilaxia pre-expunere. Aceasta este o combinatie de medicamente pentru HIV, luate inainte de expunerea potentiala la HIV. Profilaxia preexpunere poate reduce riscul de a contracta sau transmite HIV atunci cand este luata in mod constant.

Teste pentru complicatii

Medicul ti-ar putea prescrie efectuarea unor analize de laborator pentru a verifica alte infectii sau complicatii, inclusiv:

• tuberculoza;
• infectia cu virusul hepatitei B sau C;
• ITS;
• leziuni hepatice sau renale;
• infectii ale tractului urinar;
• cancer de col uterin si anal;

Tratament HIV/SIDA

Nu exista un tratament care sa vindece HIV/SIDA. Odata ce te-ai infectat, corpul tau nu poate scapa de virus. In schimb, exista medicamente care pot controla HIV si pot preveni complicatiile.

Toti cei diagnosticati cu HIV ar trebui sa ia medicamente de terapie antiretrovirala, numite si ART. Acest lucru este valabil indiferent in ce stadiu se afla boala sau care sunt complicatiile.

Terapia antiretrovirala consta intr-un amestec de doua sau mai multe medicamente, din mai multe clase. Aceasta abordare are cele mai mari sanse de a reduce cantitatea de HIV din sange. Exista multe optiuni ART care amesteca mai mult de un medicament HIV intr-o singura pastila, luata o data pe zi.

Fiecare clasa de medicamente blocheaza virusul in moduri diferite. Tratamentul implica amestecarea medicamentelor din diferite clase, care au ca scop:

• evitarea crearii de noi tulpini de HIV, rezistente la medicamente;
• suprimarea, pe cat posibil, a virusului din sange.

Medicamente pentru HIV

Clasele de medicamente anti-HIV includ urmatoarele:

• Inhibitorii non-nucleozidici de revers transcriptaza (INNTI): dezactiveaza o proteina necesara HIV pentru a face copii.
• Inhibitorii nucleozidici sau nucleotidici ai transcriptazei inverse (NRTI): sunt versiuni defectuoase ale elementelor de baza de care HIV are nevoie pentru a face copii.
• Inhibitorii de proteaza (IP): fac proteaza HIV inactiva. Proteaza HIV este o alta proteina de care HIV are nevoie pentru a face copii.
• Inhibitorii de integraza: opresc actiunea unei proteine ​​numite integraza. HIV foloseste integraza pentru a-si introduce materialul genetic in celulele T CD4.
• Inhibitorii de intrare sau de fuziune: blocheaza intrarea HIV in celulele T CD4.

Inceperea si continuarea tratamentului

Toate persoanele infectate cu HIV, indiferent de numarul de celule T CD4 sau simptomele, ar trebui ia medicamente antivirale. Urmarea tratamentului antiretroviral care impiedica detectarea incarcaturii tale virale HIV din sange este cel mai bun mod de a ramane sanatos.

Pentru ca ART sa functioneze, trebuie sa iei medicamentele conform prescriptiei. Nu rata si nu sari dozele. Ramanerea pe ART atunci cand ai o incarcatura virala nedetectabila ajuta la:

• pastrarea sistemului imunitar puternic;
• reducerea riscului de a face o infectie;
• reducerea riscului de a avea o infectie HIV rezistenta la tratament;
• reducerea riscului de a transmite HIV altor persoane.

Continuarea terapiei HIV poate fi dificila. Discuta cu medicul tau despre posibilele efecte secundare, problemele pe care le ai la administrarea medicamentelor si orice probleme de sanatate mintala sau de consum de substante care iti pot ingreuna tratamentul.

Mergi regulat la medic pentru a-ti verifica starea de sanatate si raspunsul la tratament. Informeaza imediat medicul daca ai probleme cu tratamentul.

Efecte secundare ale tratamentului pentru HIV

Efectele secundare ale tratamentului pot include:

• greata, varsaturi sau diaree;
• boala cardiovasculara;
• leziuni ale rinichilor si ficatului;
• oasele slabite sau pierdere osoasa;
• glicemie mai mare;
• probleme cu gandirea, emotiile si somnul.

Tratamentul bolilor legate de varsta

Unele probleme de sanatate, care apar odata cu varsta, pot fi mai greu de gestionat daca ai HIV. Unele medicamente care sunt comune pentru afectiuni cardiace, osoase sau metabolice aparute din cauza varstei, de exemplu, pot sa nu se potriveasca cu tratamentul anti-HIV. Discuta cu medicul tau despre celelalte afectiuni pe care le ai si despre medicamentele pe care le iei pentru ele.

De asemenea, daca un alt medic specialist prescrie un medicament pentru o alta afectiune, informeaza-l despre terapia HIV pe care o urmezi. Medicul se va asigura ca nu exista probleme cu administrarea impreuna a medicamentelor.

Raspunsul la tratament

Medicul tau iti va urmari incarcatura virala si numarul de celule T CD4, pentru a vedea raspunsul tau la tratamentul impotriva HIV. Prima verificare este dupa 4 pana la 6 saptamani. Dupa aceea, va trebui sa mergi la medic la fiecare 3 pana la 6 luni.

Tratamentul ar trebui sa scada incarcatura virala, astfel incat aceasta sa nu poata fi depistata in sange. Asta nu inseamna ca virusul a disparut. Chiar daca nu poate fi identificat in sange, HIV este inca prezent in corpul tau.

Prevenire HIV/SIDA

Cea mai buna modalitate de a reduce riscul de HIV este sa fii constient de modul in care se raspandeste si sa te protejezi in timpul anumitor activitati. Relatiile sexuale fara prezervativ si folosirea la comun a acelor pentru injectarea drogurilor sunt cele mai intalnite modalitati de raspandire a HIV.

Iata cateva modalitati de a reduce riscul de infectare:

• utilizeaza prezervativul pentru orice tip de relatii sexuale;
• nu folosi prezervative fabricate din produse de origine animala;
• utilizeaza lubrifianti pe baza de apa;
• testeaza-te si trateaza-te pentru alte infectii cu transmitere sexuala. Acestea te pot expune unui risc mai mare de infectie cu HIV.

Daca ai un risc ridicat de expunere la HIV, intreba medicul daca ar trebui sa iei medicamente, respectiv profilaxie pre-expunere (PrEP).

Ia in considerare testarea, pentru a afla daca ai putea sa infectezi alte persoane.

Cat traiesc bolnavii cu HIV/SIDA

In anii ’90, o persoana de 20 de ani cu HIV avea o speranta de viata de 19 ani. Pana in 2011, speranta de viata a unei persoane de 20 de ani cu HIV a crescut cu 53 de ani, din momentul diagnosticarii. Aceasta crestere semnificativa este datorata in mare parte terapiei antiretrovirale. Cu un tratament adecvat, multi oameni cu HIV se pot astepta la o durata de viata normala sau aproape normala. Desigur, multe lucruri afecteaza speranta de viata a unei persoane cu HIV. Printre acestea se numara:

• numarul de celule CD4;
• incarcatura virala;
• boli grave legate de HIV, inclusiv hepatita;
• consumul de droguri;
• fumatul;
• acces, aderenta si raspuns la tratament;
• alte afectiuni de sanatate;

Utilizarea constanta medicamentelor antiretrovirale ajuta la prevenirea progresiei HIV catre SIDA. Cand HIV ajunge la SIDA, speranta de viata fara tratament este de aproximativ 3 ani.

Statisticile privind speranta de viata sunt doar linii directoare generale. Persoanele care traiesc cu HIV ar trebui sa discute cu medicul lor pentru a afla mai multe despre evolutia bolii.

Surse

www.healthline.com

www.cdc.gov

www.nhs.uk

my.clevelandclinic.org

www.who.int

www.mayoclinic.org