Infectia cu virusul West Nile

Virusul West Nile este un agent patogen transmis in principal prin muscatura de tantar si reprezinta o problema de sanatate publica in multe parti ale lumii. Desi majoritatea persoanelor infectate cu acest virus nu prezinta simptome sau au simptome usoare, infectia poate duce la complicatii severe si, in unele cazuri, poate fi fatala.

Citeste in continuare si descopera cum se transmite acest virus, dar si cum poti sa previ infectarea cu acest virus.

  • Despre virusul West Nile
  • Transmitere infectia cu West Nile
  • Factori de risc
  • Simptome
  • Complicatii
  • Diagnostic
  • Tratament
  • Prognostic
  • Preventie

Despre virusul West Nile

Virusul West Nile (WNV) este un virus ARN din familia Flaviviridae. Acesta a fost identificat pentru prima oara in anul 1937, in Uganda, in regiunea West Nile, de unde a primit si numele. La om, afectiunea mai este cunoscuta si ca boala muscaturii de tantar.

Desi infectiile cu acest virus sunt preponderent in regiunile caracterizate prin caldura si umeazeala crescute, au fost intalnite cazuri ale infectiei cu West Nile si in Romania. In anul 1996, au fost inregistrate cele mai multe cazuri de infectie, aproximativ 352. In prezent, virusul este prezent in multe regiuni ale globului.

Transmitere infectia cu West Nile

Cea mai comuna cale de transmitere a virusului West Nile este prin muscatura de tantar. Virusul poate infecta sangele pasarilor, al mamiferelor si al oamenilor. Cel mai adesea, virusul se transmite de la pasari. Ciorile sunt frecvent infectate. Unele pot fi asimptomatice, dar exista si pasari care prezinta simptomatologie specifica si care pot chiar si muri.

Odata ce virusul intra in corpul tantarului, acesta poate fi transmis la oameni sau la alte animale prin muscatura. Cand acesta inteapa alte vietati, virusul West Nile se transmite noii gazde, unde poate determina simptome specifice.

Transmiterea de la om la om nu apare prin contact direct, prin atingere, tuse sau stranut. Insa, exista cazuri rare in care virusul poate fi transmis prin:

  • transfuzii de sange;
  • transplant de organe;
  • transmitere verticala (de la mama la fat).

Perioada de incubatie este in medie de aproximativ 2 saptamani. Cu toate acestea, s-au evidentiat cazuri in care simptomele au inceput sa se manifeste chiar si la 2-5 zile de la contactul cu virusul.

Factori de risc

Oricine poate fi infectat cu virusul West Nile, dar nu toata lumea dezvolta simptome. Persoanele care au cel mai mare risc de a dezvolta complicatii prezinta:

  • varsta peste 60 de ani;
  • sistem imunitar compromis;
  • diagnostic cu HIV, SIDA, boli cronice.

De asemenea, riscul de a contacta infectia cu virusul West Nile este mai crescut la persoanele care calatoresc in zone endemice sau unde sunt prezente multe cazuri de infectie. Cele mai multe cazuri de infectie sunt in anotimpul vara si toamna.

Simptome

Dintre persoanele infectate cu virusul West Nile, 80% sunt asimptomatice. Insa, cei care care dezvolta simptome, acuza urmatoarele:

  • eruptii cutanate;
  • stare de greata;
  • varsaturi;
  • diaree;
  • durere musculara;
  • stare marcanta de oboseala;
  • febra;
  • cefalee (durere de cap).

Aceste manifestari au intensitate scazuta. De cele mai multe ori se remit cu ajutorul tratamentului simptomatic.

Complicatii

In cazuri rare, aproximativ 1%, dezvolta complicatii severe. Studiile au demonstrat ca unul din 150 de persoane diagnosticate prezinta complicatii care afecteaza sistemul nervos central. Printre manifestarile prezente:

  • dezorientare;
  • stare de confuzie;
  • tremur;
  • slabiciune musculara;
  • paralizie;
  • convulsii;
  • spasme musculare (miscari involuntare ale muschilor);
  • pierderea vederii;
  • tulburari de vorbire;
  • sensibilitate la lumina;
  • cefalee severa;
  • febra mare;
  • senzatie de amorteala la nivelul membrelor;
  • parestezii (furnicaturi).

Cand apar complicatii severe, acestea iau tabloul clinic al unor afectiuni, precum:

  • encefalita;
  • meningita;
  • sindromul Guillain-Barré.

Diagnostic

Diagnosticul infectiei cu virusul West Nile se stabileste pe baza unei combinatii de anamneza detaliata, simptome clinice si teste de laborator specifice. Deoarece simptomele infectiei pot fi similare cu cele ale altor boli virale, este esential sa se efectueze teste de laborator pentru confirmarea diagnosticului.

Anamneza

Anamneza reprezinta primul pas in stabilirea diagnosticului. Aceasta consta intr-o conversatie cu medicul, in care acesta iti adreseaza intrebari pentru a afla informatii despre:

  • simptomele prezente;
  • debutul simptomelor;
  • factorii care agraveaza sau reduc manifestarile;
  • istoricul de calatorii recente;
  • istoricul medical.

Examenul clinic

Tot in cadrul consultatiei, medicul poate efectua cateva manevre din cadrul examenului clinic. In cele mai multe dintre situatii, sunt realizate manevre care evalueaza starea sistemului nervos. Acestea au rolul de a evidentia informatii suplimentare despre starea clinica.

Investigatiile necesare

Determinarea anticorpilor

Confirmarea infectiei se face pe baza analizelor de laborator. Cel mai adesea este indicata determinarea anticorpilor anti-virus West Nile, de tip IgM. Aceasta analiza se face prin tehnica ELISA (Enzyme-Linked Immunosorbent Assay – Testul imunosorbant legat de enzima). Identificarea anticorpilor sugereaza o infectie acuta. Poate fi indicata si analiza pentru dozarea anticorpilor IgG, dar aceasta sugereaza de cele mai multe ori o infectie anterioara, adica dobandirea imunitatii fata de virusul West Nile. Pentru obtinerea rezultatului, se foloseste o proba de sange venos, obtinuta prin punctie.

PCR

O alta analiza ce poate fi indicata de medic este reprezentata de PCR (Polymerase Chain Reaction – Reactia de polimerizare in lant). Aceasta identifica materialul genetic al virusului. Este un test foarte specific si sensibil, folosit in special in fazele timpurii ale infectiei sau in cazurile severe. Poate fi efectuat atat dintr-o proba de sange, cat si de lichid cefalo-rahidian, care se obtine prin punctie lombara.

Investigatii imagistice

Prin intermediul investigatiilor imagistice se poate evidentia inflamatia de la nivelul creierului. Aceasta se realizeaza prin tehnici, precum:

  • rezonanta magnetica nucleara (RMN);
  • tomografia computerizata (CT).

Electroencefalograma

Aceasta investigatie este utilizata pentru a masura activitatea cerebrala. Medicul indica efectuarea acesteia in cazurile severe ale infectiei, cand sunt prezente simptome specifice sistemului nervos.

Tratament

Infectia cu virusul West Nile poate fi o experienta ingrijoratoare, mai ales cand simptomele sunt severe. Este important sa intelegi ca, desi nu exista un tratament specific antiviral pentru aceasta infectie, medicii pot oferi ingrijire si tratament simptomatic. Acesta amelioreaza disconfortul si contribuie la o recuperare mai rapida.

Cand simptomele sunt usoare, medicul recomanda odihna si hidratare optima. Este esential sa te odihnesti suficient si sa eviti activitatile solicitante pana cand te simti mai bine. De asemenea, consumul de lichide este crucial pentru a preveni deshidratarea, mai ales daca ai febra sau transpiratii abundente. Apa, supele clare si ceaiurile fara cofeina sunt alegeri bune.

Daca prezinti febra sau durere musculara, poti lua, conform indicatiile primite de la medic, medicamente, precum:

  • antipiretice;
  • analgezice;
  • antiinflamatoare.

In cazurile severe, cand starea generala este sever afectata, poate fi necesara spitalizarea. Aceasta este esentiala daca prezinti manifestari specifice sistemului nervos, cum sunt confuzia, convulsiile sau dificultatile de respiratie. In spital, primesti ingrijirea de care ai nevoie:

  • lichide intravenoase – previn deshidratarea si mentin echilibrul hidroelectrolitic;
  • anticonvulsivante sau antiepileptice – amelioreaza sau reduc crizele epileptice;
  • suport respirator – prin intermediul ventilatorului mecanic, care furnizeaza oxigen.

Prognostic

Prognosticul pentru infectia cu virusul West Nile variaza in functie de severitatea bolii si de starea generala de sanatate a persoanei infectate. In general, majoritatea oamenilor care contacteaza acest virus se recupereaza complet, dar exista si cazuri severe care pot duce la complicatii grave si, in unele situatii, la deces.

Aproximativ 80% dintre persoanele infectate cu virusul West Nile nu prezinta simptome si nu au nevoie de tratament specific. Aceste persoane se recupereaza complet fara a avea probleme pe termen lung.

Cele mai multe dintre persoanele care prezinta simptome de intensitate moderata, se recupereaza complet in cateva zile sau saptamani. Exista si situatii, cand dupa vindecarea infectiei, se instaleaza o stare de slabiciune. In astfel de situatii, recuperarea poate dura mai mult de cateva saptamani.

In cazul pacientilor cu simptome neurologice severe, recuperarea poate fi mai lunga si poate necesita ingrijire medicala intensiva. Chiar si dupa tratament, unii pacienti pot ramane cu sechele neurologice permanente.

Desi majoritatea oamenilor se recupereaza, infectia cu virusul West Nile poate fi fatala in cazurile severe, in special in randul persoanelor varstnice sau a celor cu sistem imunitar slabit. Rata de deces este estimata la aproximativ 10% dintre cei care dezvolta complicatii neurologice severe. Este important de retinut ca riscul de deces creste odata cu varsta si cu prezenta altor afectiuni de sanatate.

Preventie

Prevenirea infectiei cu virusul West Nile se bazeaza in principal pe evitarea muscaturilor de tantar, deoarece acestia sunt vectorii principali de transmitere a virusului. Nu exista in prezent un vaccin disponibil pentru prevenirea infectiei la oameni. Asadar, cele mai eficiente metode sunt reprezentate de:

  • utilizarea unui spray cu rol de repelent de insecte;
  • purtarea hainelor cu rol protector (bluze cu maneci lungi, pantaloni lungi, de culoare deschisa);
  • folosirea plaselor de insecte la ferestre;
  • evitarea zonelor cu multi tantari;
  • evitarea petrecerii timp in aer liber in perioada in care tantarii sunt cel mai activi (dimineata devreme, seara).

Daca ai un animalut de companie, asigura-te ca speli in fiecare zi recipientele pentru apa sau mancare. Tantarii se inmultesc in apa statatoare, asa ca este important sa elimini sau sa golesti orice sursa de apa care poate deveni un loc de reproducere, cum ar fi:

  • vasele de flori;
  • jgheaburile blocate;
  • recipientele de colectare a apei de ploaie si piscinele neutilizate.

Infectia cu virusul West Nile poate fi o provocare, dar cu informatiile si masurile de prevenire adecvate, riscul poate fi redus semnificativ. Este important sa ne protejam pe noi si pe cei dragi, sa fim constienti de simptome si sa actionam prompt daca apar semne de boala. Nu uita, ingrijirea si prevenirea sunt cheia pentru a mentine sanatatea si siguranta in fata acestui virus. Fii atent, protejeaza-te si nu ezita sa ceri ajutor medical daca ai nevoie.

 

Sursa: