Penicilina – tratamentul eficient impotriva infectiilor bacteriene

Penicilinele reprezinta o clasa de antibiotice cu un rol revolutionar in medicina moderna. Folosita inca de acum aproape o suta de ani, penicilina a fost primul tratament antibiotic folosit pe scara larga in lume, iar descoperirea acestui antibiotic este considerata una dintre cele mai mari realizari din istoria medicinei. Penicilina a salvat nenumarate vieti, tratand eficient infectiile bacteriene care, candva, puneau viata in pericol.

Antibioticul apartine unei familii mai mari de medicamente cunoscute sub numele de antibiotice beta-lactamice (betalactamine) si functioneaza prin prevenirea diviziunii bacteriilor, fapt ce conduce la distrugerea lor. Acest medicament revolutionar a fost utilizat pentru tratarea unei game largi de infectii bacteriene, de la afectiuni relativ usoare, precum faringita streptococica si otitele, pana la boli severe precum pneumonia, meningita si sifilisul.

Citeste mai multe despre penicilina si afla care sunt tipurile principale, ce tip de infectii bacteriene acopera, care sunt principalele reactii adverse si cu ce antibiotice poate fi substituita.

Este important de retinut faptul ca acest articol este cu titlu informativ si nu constituie o recomandare medicala!

• Ce este penicilina si cate tipuri de peniciline exista

• Cum functioneaza si cum se administreaza penicilina

• Afectiuni tratate cu antibiotice din clasa penicilinelor

• Rezistenta la peniciline

• Efecte secundare si precautii in tratamentul cu penicilina

• Alternative la peniciline

Ce este penicilina si cate tipuri de peniciline exista

Penicilina este atat un antibiotic, cat si o clasa de antibiotice. Exista mai multe tipuri/grupari de antibiotice peniciline:

Tipuri de peniciline

Penicilina este atat numele unui singur antibiotic, cat si numele unui grup de antibiotice. Exista doua categorii principale de peniciline: penicilinele naturale si penicilinele semisintetice.

1. Penicilinele naturale

Penicilinele naturale sunt antibiotice derivate direct din ciuperca Penicillium chrysogenum. Cele doua peniciline naturale sunt:

• Penicilina G (benzilpenicilina);
• Penicilina V (fenoximetilpenicilina).

2. Penicilinele semisintetice (aminopenicilinele, antistafilococice)

Penicilinele semisintetice sunt produse in laboratoare pentru a fi cat mai apropiate de substantele chimice regasite in Penicillium chrysogenum. Acestea includ:

• Aminopeniciline (ampicilina, amoxicilina, hetacilina);
• Peniciline antistafilococice (cloxacilina, dicloxacilina, nafcilina, oxacilina);
• Peniciline cu spectru larg (carbenicilina, mezlocilina, piperacilina, ticarcilina);
• Inhibitori de beta-lactamaza (acid clavulanic).

Fiecare tip particular de penicilina are o structura moleculara diferita si poate fi administrat in mod diferit si in situatii diferite.

Cum functioneaza si cum se administreaza penicilina

Penicilinele functioneaza prin afectarea structurala a peretelui celular al bacteriilor, ducand, in cele din urma, la moartea celulei. Mai precis, penicilina se leaga de receptori specifici si inhiba enzimele implicate in sinteza peptidoglicanului, o componenta cruciala a peretelui celular bacterian.

Peptidoglicanul formeaza o structura asemanatoare unei plase ce inconjoara membrana plasmatica a celulelor bacteriene, oferind rezistenta peretelui celular. Atunci cand bacteriile se divid, se deschid mici gauri in peretii lor celulari, iar noul peptidoglican produs umple aceste gauri pentru a reconstrui peretii.

Penicilina blocheaza formarea acestor legaturi ale peptidoglicanului, impiedicand celula sa inchida gaurile din peretele celular. Ca urmare, prin diferenta de gradient osmotic, apa patrunde la nivel intracelular, provocand umflarea si, in cele din urma, ruperea si moartea bacteriei.

Spectrul de activitate

Penicilinele sunt, in general, antibioticele de electie impotriva bacteriilor gram-pozitive ce au un singur strat de peptidoglican in peretii lor celulari. Bacteriile gram-negative, pe de alta parte, au o membrana exterioara suplimentara, fapt ce ingreuneaza accesul penicilinelor la stratul de peptidoglican.

Unele dintre bacteriile gram-pozitive sensibile la peniciline includ cele din genurile Clostridioides, Listeria, Neisseria si Streptococcus. Penicilinele sunt folosite in mod obisnuit pentru tratarea infectiilor cauzate de aceste bacterii, precum faringita streptococica, pneumonia pneumococica, meningita si sifilisul.

Caile de administrare a penicilinelor

Penicilinele pot fi administrate in diverse moduri, in functie de tipul acestora si de severitatea infectiei:

• Pe cale orala (comprimate de penicilina) – unele categorii de peniciline, din care se evidentiaza penicilina V si amoxicilina, pot fi luate pe cale orala sub forma de tablete, capsule sau suspensii lichide;
• Pe cale intravenoasa (IV) – penicilinele precum penicilina G pot fi administrate direct in circuitul venos, aspect esential in cazul infectiilor severe sau atunci cand administrarea orala nu este posibila;
• Intramuscular (IM, penicilina injectabila) – anumite peniciline, precum penicilina G, pot fi injectate in muschii mari, oferind o alternativa la administrarea intravenoasa.

Afectiuni tratate cu antibiotice din clasa penicilinelor

Penicilinele sunt antibiotice extrem de eficiente, utilizate pentru tratarea unei game largi de infectii bacteriene, printre care:

Infectii respiratorii

• Faringita streptococica;
• Amigdalita bacteriana;
• Pneumonia pneumococica.

Infectii ale pielii si tesuturilor moi

• Celulita;
• Erizipelul;
• Infectii streptococice ale pielii.

Infectii cu transmitere sexuala

• Sifilis – forma diseminata avansata sau cea congenitala;
• Gonoree – in combinatie cu alte antibiotice.

Alte infectii importante

• Meningita;
• Endocardita;
• Difterie;
• Tetanos;
• Boala Lyme;
• Abcese dentare.

Rezistenta la peniciline

Una dintre principalele dificultati in utilizarea penicilinelor este dezvoltarea rezistentei bacteriene (mai precis, rezistenta la peniciline). Aceasta rezistenta apare atunci cand bacteriile dezvolta mecanisme inteligente pentru a se proteja impotriva antibioticului, transformandu-l intr-un tratament ineficient.

Mecanisme de rezistenta la penicilina

Exista mai multe modalitati prin care bacteriile pot dezvolta rezistenta la peniciline:

1. Producerea de penicilinaze – unele bacterii produc o enzima numita penicilinaza (beta-lactamaza), compusi ce degradeaza penicilinele si le anuleaza mecanismul de actiune;
2. Modificare structurala – anumite bacterii pot schimba structura proteinelor de legare a penicilinei (PLP) din stratul lor de peptidoglican, impiedicand penicilinele sa le recunoasca si sa se lege de ele;
3. Eliminarea penicilinei – unele bacterii dezvolta pompe de eliminare care indeparteaza penicilinele din celula bacteriana.

Factori declansatori si agravanti

Exista mai multi factori pot contribui la dezvoltarea rezistentei la peniciline, printre care:

• Utilizarea excesiva sau inadecvata a antibioticelor – administrarea nejustificata sau incorecta a antibioticelor (ex: administrarea lor pentru infectii virale sau nerespectarea intregului tratament poate promova dezvoltarea tulpinilor bacteriene rezistente).
• Alimentele de origine animala – utilizarea pe scara larga a antibioticelor in cresterea animalelor de consum pentru prevenirea infectiilor a fost legata de aparitia bacteriilor rezistente la antibiotice care pot fi transmise mai departe oamenilor;
• Infectiile nosocomiale – practicile deficitare de igiena si masurile inadecvate de control al infectiilor in spitale pot facilita raspandirea tulpinilor bacteriene rezistente.

Abordarea rezistentei la penicilina

Pentru a combate rezistenta la penicilina (fenomen, din nefericire, tot mai popular), s-au folosit mai multe strategii:

1. Terapii combinate – penicilinele pot fi utilizate in combinatie cu alte antibiotice sau cu inhibitori de beta-lactamaza (ex: amoxicilina cu acid clavulanic), care pot ajuta la depasirea mecanismelor de rezistenta prin prevenirea degradarii penicilinelor de catre enzimele bacteriene;
2. Gestionarea prudenta a antibioticelor – promovarea utilizarii corecte a antibioticelor, prescrierea acestora doar cand este necesar si asigurarea dozarii si duratei corecte de tratament.

Efecte secundare si precautii in tratamentul cu penicilina

Ca toate medicamentele, penicilinele pot provoca efecte secundare, unele dintre acestea chiar severe. Este important sa se cunoasca toate aceste potentiale efecte secundare si sa fie luate masurile de precautie corespunzatoare atunci cand se utilizeaza peniciline.

Efecte secundare usoare, frecvente

Cele mai frecvente efecte secundare asociate penicilinelor sunt, din fericire, usoare sau moderate si pot include:

• Diaree;
• Greata si varsaturi;
• Dureri de cap;
• Disconfort abdominal;
• Eruptii sau urticarie;
• Durere la locul injectarii (cu penicilina G);
• Tremor;
• Candidoza bucala sau vaginala.

Aceste efecte secundare sunt, de obicei, temporare si vor disparea odata ce tratamentul este finalizat.

👉 Daca nu esti sigur de simptomele pe care le experimentezi si vrei sa le cunosti semnificatia, apeleaza la medicii nostri si vei primi raspunsul pe care il cauti!

Efecte secundare rare, severe

Desi sunt rare, penicilinele pot provoca efecte secundare severe care necesita asistenta medicala imediata:

1. Alergie la peniciline si anafilaxie

Una dintre cele mai grave probleme asociate cu utilizarea penicilinelor este riscul unei reactii alergice care poate varia de la usoara la amenintatoare de viata (socul anafilactic). Socul anafilactic este o reactie alergica severa, care poate duce la insuficienta respiratorie sau cardiaca si chiar deces in lipsa tratamentului imediat.

Simptomele anafilaxiei includ:

• Dificultati de respiratie;
• Wheezing;
• Ameteli sau lesin;
• Urticarie severa;
• Aritmie si/sau tahicardie;
• Umflarea fetei, limbii sau gatului (angioedem).

Daca sunt prezente oricare dintre aceste simptome dupa administrarea de peniciline, este absolut necesara solicitarea asistentei medicale de urgenta.

👉 Nu esti sigur daca ai alergie la penicilina? In cadrul clinicilor Poliana, vei putea regasi toate analizele de care ai nevoie. 

2. Nefrita interstitiala acuta

In cazuri rare, penicilinele pot provoca nefrita interstitiala acuta, o afectiune inflamatorie cu localizare la nivelul rinichilor, ce poate rezulta dintr-o reactie imuna exagerata la tratamentul antibiotic.

Simptomele includ greata, varsaturi, urticarie, febra, somnolenta, scaderea debitului urinar si retentie de lichide. In timp ce majoritatea cazurilor sunt usoare si tratabile, unele pot duce la leziuni renale acute.

3. Infectie cu Clostridioides difficile

La fel ca toate antibioticele, penicilinele sunt asociate cu un risc crescut de infectie cu Clostridioides difficile (C. diff).

Aceasta apare atunci cand antibioticele distrug flora intestinala normala, permitand proliferarea bacteriilor C. difficile si cauzand diaree. Cele mai multe cazuri sunt usoare si tratabile, dar C. difficile poate provoca, in cazuri rare, colita fulminanta severa, megacolon toxic si chiar deces.

Alternative la peniciline

In cazurile in care rezistenta la peniciline este o problema sau o persoana este alergica la peniciline, pot fi prescrise antibiotice alternative:

• Macrolide (eritromicina, azitromicina);
• Tetracicline (de exemplu, doxiciclina, minociclina);
• Fluorochinolone (ciprofloxacina, levofloxacina);
• Cefalosporine (cefalexina, cefuroxim).

Este important de retinut ca toate aceste antibiotice alternative au propriile potentiale efecte secundare si interactiuni, iar utilizarea lor trebuie evaluata cu atentie de catre medicul curant.

👉 Pentru a putea primi cel mai bun tratament in cazul unei infectii bacteriene, apeleaza la unul din centrele Poliana, disponibile in toata tara.

In concluzie, penicilina este un antibiotic revolutionar, care a salvat si continua sa salveze multe vieti. Insa, in timp ce penicilinele s-au dovedit a fi foarte eficiente impotriva unei game largi de infectii bacteriene, dezvoltarea rezistentei ramane o provocare semnificativa. Strategii precum terapiile combinate si programele de gestionare prudenta a antibioticelor urmaresc sa combata rezistenta si sa prelungeasca eficacitatea acestor antibiotice.

Nu in ultimul rand, ca toate tratamentele medicamentoase, penicilina poate provoca efecte secundare, unele dintre acestea chiar severe. Este esential, astfel, sa existe intotdeauna o buna colaborare medic-pacient. Pe masura ce practica medicala continua sa se confrunte cu amenintarea mereu in evolutie a rezistentei la antibiotice, descoperirea si dezvoltarea de noi antibiotice, precum si utilizarea responsabila a celor existente raman prioritatile in lupta impotriva infectiilor bacteriene.

Acest articol este cu titlu informativ si nu constituie o recomandare medicala!

Bibliografie:

1. my.clevelandclinic.org, https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/penicillin
2. medicalnewstoday.com, https://www.medicalnewstoday.com/articles/216798#takeaway
3. healthdirect.gov.au, https://www.healthdirect.gov.au/penicillin
4. mayoclinic.org, https://www.mayoclinic.org/drugs-supplements/penicillin-oral-route-injection-route-intravenous-route-intramuscular-route/description/drg-20062334
5. verywellhealth.com, https://www.verywellhealth.com/whats-pencillin-1124178